Ştiri Unirea Urziceni

[Sebi Raducu]

Onofraş: "N-am vrut să trag la vinclu!"

Autorul punctului egalizator în partida cu Glasgow Rangers, fotbalistul Unirii recunoaşte cu sinceritate că a fost o surpriză şi pentru el să marcheze un eurogol.

Marius Onofraş a fost omul care a salvat Unirea Urziceni de la înfrângere, miercuri seară, în Ghencea, echipa pregătită de Dan Petrescu reuşind să smulgă în ultimele minute un egal, 1-1, din confruntarea cu Glasgow Rangers, din Grupa G a Ligii Campionilor. Cu patru puncte după primele trei etape, campioana României avea nevoie de un nou succes pentru a-şi asigura cel puţin locul trei în grupă.

Mult schimbată în bine faţă de meciul de-acum două săptămâni de pe "Ibrox Park", Glasgow Rangers a dominat în multe perioade partida din Ghencea. Scoţienii au reuşit să deschidă scorul târziu, în minutul 79, prin Lee McCulloch. Când puţini se mai aşteptau, „rezerva” Marius Onofraş, aruncată în luptă de Dan Petrescu în locul lui Tibi Bălan, a prins un "trasor" de la peste 20 de metri care s-a oprit în vinclul porţii lui McGregor.

"Am avut noroc. N-am vrut să trag chiar acolo!", a mărturisit, pentru evz.ro, Marius Onofraş. Moldoveanul adus acum doi ani şi jumătate la Urziceni pentru doar 100.000 de euro, cât a valorat clauza de reziliere a contractului cu Poli Iaşi, a fost miercuri seară unul dintre cei mai buni oameni de pe teren. În prima repriză, el a fost foarte aproape de a-l învinge pe McGregor cu un şut de la peste 40 de metri, dar balonul a trecut peste poartă. Onofraş ne-a vorbit despre Liga Campionilor, dar şi despre Liga lui Mitică. Fotbalistul ialomiţenilor a dezvăluit că, în acest moment, nu e interesat de nicio echipă din lume.

"Am adormit pe la cinci"
Evz.ro: Marius, cum ai dormit azi noapte?
Marius Onofraş: Credeţi că am dormit? De-abia pe la ora cinci m-a luat somnul, iar la ora opt eram în picioare, în drum spre la antrenament. Am stat aşa, cu gândurile mele. M-am tot gândit la meci, la golul pe care l-am marcat, la Liga Campionilor, la ziua în care am acceptat să vin la Unirea Urziceni fără să mă gândesc o secundă că voi cuceri titlul şi că voi juca în cea mai importantă competiţie intercluburi din lume.

Ce-ai simţit când ai văzut că intră mingea în poarta lui McGregor?
Am urmărit traiectoria balonului din momentul în care l-am lovit şi până când a intrat în poartă. E greu să explic ceea ce am simţit. A fost o descătuşare extraordinară. O mulţumire imensă, o împlinire. Am simţit că mi-am făcut datoria faţă de echipă, că am contribuit şi eu la un rezultat până la urmă bun. Vă mărturisesc însă că am avut noroc. Aş minţi dacă aş spune că acolo am vrut să trag în vinclu. N-am vrut! Eu am tras la poartă!

După golul lui McCulloch, mai sperai în egalare?
Da. Mulţi cred că poate vorbesc doar să mă aflu în treabă, dar, sincer, am avut încredere că vom egala. Că am reuşit eu să marchez, contează mai puţin.

"Când am venit la Urziceni, am gândit cu mintea, nu cu inima"
Ai crezut vreodată că vei ajunge să dai gol în Liga Campionilor?
Cineva mi-a spus, după ce am luat titlul cu Unirea, că foarte greu vom realiza performanţa obţinută. Că doar atunci când vom juca în Ligă o să vedem ce înseamnă să fii campion. Şi, credeţi-mă, acum realizăm cu toţii performanţa obşinută astă-vară. Când te apuci de fotbal, te gândeşti să ajungi sus. La naţională, în Ligă. E un vis după care te ghidezi. Acum, după ce am jucat cu Unirea în Ligă şi am şi marcat, pot considera că sunt un fotbalist împlinit.

Ai început fotbalul în Iaşiul natal.
Da, iar în 2000 am plecat la Braşov. Am stat acolo patru ani, după care m-am întors acasă. Acum doi ani şi jumătate, Unirea m-a vrut. A fost pentru prima oară în viaţa mea când am gândit cu mintea, nu cu inima. M-am gândit mai mult la partea financiară. Eu am pus suflet şi la Iaşi, şi la Braşov. Aici, la Urziceni, pot spune că m-am maturizat. Şi înainte îmi fusese bine din puncte de vedere fotbalistic, dar îmi lipsea, să zic aşa, constanţa. Nu degeaba se spune că odată cu trecerea timpului, omul devine mai înţelept, mai responsabil.

"Înaintea meciurilor vorbesc cu preotul meu"
Cine e cel mai înrăit fan al tău?
Familia mea. Mama, tata, sora, Romina, care joacă volei la Provolei Botoşani, fratele meu, Cristi, care a făcut şi el judo, prietena mea. Noi suntem o familie de sportivi. Părinţii noştri ne-au insuflat microbul ăsta. Tata ne-a tot bătut la cap să facem sport. Uneori ne teroriza. Sunt foarte mândri de mine. Toţi. Mai ales că nici ei n-au crezut că Unirea va ajunge aici, unde e acum.

Ai avut vreun moment în viaţă în care ai vrut să renunţi la fotbal?
Fiecare dintre noi are un moment în viaţă în care vrea să facă o schimbare majoră, din diverse motive. A existat şi la mine, dar niciodată într-un procent mare. Sincer, am fost un om privilegiat din acest punct de veder. N-am avut probleme cu accidentările. Doar în iarnă am avut ceva, dar n-a fost grav. Dumnezeu m-a ajutat foarte mult, a avut grijă de mine.

Eşti credincios?
Mi-am şi făcut un obicei ca, înaintea meciurilor, să stau de vorbă, cel mai adesea prin telefon, cu un preot, căruia îi spun ce am pe suflet, iar el mă linişteşte. E vorba de părintele Dumitru Carp, de la Iaşi.

"Dan Petrescu are de ce să fie supărat"
Cum vezi situaţia din Grupa G?
Nu ne aşteptam să avem cinci puncte după patru meciuri. E peste orice aşteptări. Nici în cele mai frumoase visuri ale noastre n-am gândit măcar că vom fi la un pas de primăvara europeană. Şi când mă gândesc că aseară (n.r. - miercuri seară) am fost la un pas de o victorie care ne-ar fi asigurat cel puţin locul trei... Am dovedit încă o dată că, dacă suntem serioşi, muncim, stăm cu capul plecat şi cu picioarele pe pământ, putem realiza şi performanţe de care nimeni nu credeau în stare. Chiar aş vrea să le dăm peste nas celor care n-au crezut în noi şi încă nu cred prinr-o calificare în primăvara europeană. Nici nu contează dacă e Liga campionilor sau Liga Europa.

Cum vor fi următoarele două meciuri ale Unirii în Ligă?
Grele, cu siguranţă şi, în acelaşi timp, diferite.
Dan Petrescu era foarte supărat că sâmbătă aveţi meci de campionat.
E şi normal să fie supărat. Am observat că echipele din Liga I nu sunt judecate cu aceeaşi măsură. Că pentru unele există înţelegere, pentru altele nu există. Am fost programaţi mai întâi pentru luni, apoi meciul cu FC Braşov, din deplasare, a fost mutat duminică, iar acum s-a stabilit pentru sâmbătă. Suntem însă obligaţi să mergem, să intrăm pe teren şi să ieşim cu fruntea sus.

"Îmi place să stau cu ai mei"
Cum ai reacţionat când ai fost chemat să intri pe teren?
Plecasem la încălzire. Era a doua repriză de încălzire. La nivelul ăsta tot timpul trebuie să fi pregătit să joci. La început, n-am înţeles ce s-a întâmplat. Am realizat că s-a accidentat Tibi Bălan şi am intrat. Am avut emoţii. Am mereu, mai ales la meciurile importante, dar încerc să le înfrânez, să trec peste ele.

Cum ti s-a părut Rangers?
Mult mai organizată decât în meciul de la Glasgow. În unele momente ale jocului, scoţienii s-au ridicat la nivelul adevăratului Rangers.

Ce îţi place să faci în timpul liber?
Nu prea am timp liber! Încerc să stau cât mai mult cu prietena mea, cu ai mei. Îmi place să mă uit la un film bun. Nimic deosebit.

"Nu vreau să aud de altă echipă"
În ce campionat mare ţi-ar plăcea să joci?
Acum o jumătate de an, aş fi răspuns că în cel spaniol. Sunt însă aşa de bucuros, atât de euforic, încât nici nu vreau să mă gândesc la altă echipă decât Unirea Urziceni. Îmi e prea bine aici. Suntem un grup adevărat, în care fiecare vine cu câte ceva. Să ştiţi că pentru realizările Unirii avem merite egale. Nici unul dintre noi nu are mai mult decât altul. Apoi să nu uităm de stabilitate, de liniştea de la echipă. Dacă echipele din Liga I ar avea câte un patron ca Dumitru Bucşaru nu ar avea de cât de câştigat.

Există comparaţie între un meci de Liga Campionilor şi unul de Liga I?
Nu. Categoric, nu. Ca fotbalist profesionist, nu trebuie să faci însă comparaţii. Trebuie să tratezi, cel puţin teoretic, toate meciurile la fel. La noi e primul sezon, aşa că pot face comparaţii. Liga Campionilor e altceva Şi ca efort şi ca motivaţie. Practic, în Liga Campionilor nici nu mai ai nevoie de motivaţie.