Perioada 1956-1960

[robert95g]

Perioada 1956-1960

În campionatul anului 1956 echipa nu s-a bucurat de succesul din precedenta ediţie. Plecarea sau retragerea unor jucători precum: Gică Andrei, Bratu, Dragomir, Cacoveanu, Tănase, Fusulan şi alţii, a dus la o lipsă de omogenitate în echipă, care n-a ocupat decât locul 9 la finele campionatului. Spre sfârşitul anului începe să se formeze o nouă echipă, formaţia anilor 1957-1958, una dintre cele mai mari din istoria clubului. Au venit Dinulescu, Caricas, Oaida şi Penita Moldoveanu, care alături de Mândru, Cojocaru, Soare, Nedelcu, Mişu Smărăndescu, Mateianu şi Târcovnicu au construit una dintre cele mai temute echipe din campionat. A fost o echipă angrenată în lupta pentru Cupă şi campionat.

Titlul de campioană s-a jucat în ultimele etape ale returului, la Ploieşti. Dacă Progresul ar fi terminat la egalitate cu Petrolul, ar fi ajuns campioană. Pierzând însă, dupa un meci dramatic, Progresul a terminat campionatul 1957-1958 pe locul 4, la un punct în urma primelor trei clasate: Petrolul, CCA şi Ştiinţa Timişoara. Al doilea obiectiv propus s-a încheiat cu o altă decepţie. Dupa succesele consecutive cu: Metalul Bucureşti (5-4), Farul Constanţa (5-1), Rapid (2-0), şi CS Oradea (4-0), echipa bancară a ajuns în finala Cupei împotriva Ştiinţei Timişoara, pe care o învinsese în campionat cu câteva zile înainte cu scorul neverosimil de 7-0. Cum în fotbal însă, nici un meci nu seamănă cu altul, echipa Progresului: Mândru - Dobrescu, Caricas, Ciubotaru - Ciocea, Ştirbei - Oaida, Smărăndescu, Ozon, Dinulescu, Penita Moldoveanu, s-a văzut condusă cu 1-0 în miutul 37, printr-un gol marcat de Cadariu. Dominarea cvasi-permanentă a echipei bleu-albastre n-a adus şi modificarea aşteptată a tabelei de marcaj. Aşa s-a încheiat un alt episod important în istoria clubului.

Cele două şocuri consecutive din vara anului 1958 au lăsat urme în agrenajul ehipei. Câţiva dintre jucătorii reprezentativi au părăsit echipa: mai întâi Ozon, apoi Moldoveanu, Dinulescu şi Cojocaru. Pe de altă parte, au venit unii jucători noi: Maior, Nedelcu, Nicu Smărăndescu, Ioniţă, Baboie, Mafteuţă, Marin, Birn, Vasilescu. În 1958-1959 echipa a terminat pe locul 6 şi a ajuns până în semifinalele Cupei României. Acolo a ratat şansa de a juca finala, pierzând meciul de la Baia Mare cu 2-1. A doua semifinală s-a desfăşurat între Dinamo şi Rapid (5-3), partidă în care Ozon s-a aflat la primul joc pentru echipa din Giuleşti, după o întrerupere de aproape un an a activităţii competiţionale.

În sezonul 1959-1960 echipa s-a clasat pe locul 9, având o formaţie cu multe nume noi. Cu o formaţie care se baza pe axul internaţionalilor Mândru, Caricas, Soare şi Oaida, la care se adăuga travaliul lui Mişu Smărăndescu şi dorinţa de afirmare a tinerilor jucători, Progresul Bucureşti a cucerit Cupa României, reuşind o performanţă deosebită: 15 goluri marcate şi unul primit, eliminând pe CS Craiova (4-0), Steagul Rosu Braşov (4-0), CCA (3-1), Dinamo Bacău (2-0), şi în finală pe Dinamo Obor (2-0), echipă care eliminase din competiţie, printre alţii, pe Rapid Bucureşti. Finala jucată pe Stadionul Republicii, în faţa unui stadion plin (30.000 de spectatori), între Progresul şi Dinamo Obor, a fost dominată de echipa din Parcul cu Platani. Golurile întâlnirii au fost marcate în prima jumătate de oră de Oaida şi Soare. Iată formaţia care a adus prima cupă în Dr. Staicovici: Mândru - Nicu Smărăndescu, Caricas, Soare - Ioniţă, Maior - Oaida, Mafteuţă, Marin, Mişu Smărăndescu, Protopopescu.