Preliminarii Cupa Mondială: România - Austria, 9 septembrie 2009, Bucureşti

[Sebi Raducu]

Rodion Cămătaru: "Să avem răbdare cu Răzvan"

Fostul mare atacant al naţionalei României spune că noul selecţioner, pe care îl compară cu Mircea Lucescu, are nevoie de timp
pentru a arăta ce poate.

Naţionala de fotbal a României întâlneşte mâine, de la ora 20:45, prima reprezentativă a Austriei, într-un meci din Grupa a 7-a de calificare la Campionatul Mondial de anul viitor. Dacă pentru tricolori disputa din Ghencea e doar una de palmares, oaspeţii speră să mai prindă biletele pentru Africa de Sud.

"Austriecii îşi vor juca şansa şi tocmai de aceea va fi un meci foarte disputat, un meci greu pentru naţionala lui Răzvan Lucescu", e convins Rodion Cămătaru, fostul atacant al naţionalei României.

A jucat împotriva Austriei în Ghencea
Cămătaru a mărturisit, pentru evz.ro, că nu e de acord cu atacurile la adresa lui Răzvan Lucescu, care, după trei partide ca selecţioner, toate în deplasare, a contabilizat două victorii şi un egal. "Să avem răbdare cu Răzvan. Meciurile cu Franţa şi cu Austria s-ar putea să însemne un nou început la echipa naţională", e de părere fosta "gheată de aur" a Europei.

În vârstă de 51 de ani, Rodion Cămătaru se ocupă acum de afaceri. Ca să păstreze legătura cu fotbalul, el a rămas observator de joc la meciurile din Liga I. Născut la Strehaia, Cămătaru a fost titular împotriva Austriei, în Ghencea, acum 23 de ani (10 septembrie 1986), într-un meci la finalul căruia, în ciuda scorului, 4-0 pentru tricolori, antrenorul Mircea Lucescu a fost dat afară de la naţională.

"Nu ne mai putem apăra aşa cum am făcut-o contra Franţei"
Evz.ro: Domnule Cămătaru, cum vedeţi meciul cu Austria?
Rodion Cămătaru: Cu siguranţă va fi un meci foarte greu, tensionat, pentru noi. Spun asta pentru că austriecii mai au şanse de calificare, chiar dacă doar teoretice, şi se vor bate pentru asta. Noi nu mai avem, după egalul de la Paris, nicio şansă. Austriecii vor încerca, cu siguranţă, să profite de această oportunitate.

Va juca România altfel decât a făcut-o la Paris?
Trebuie! Răzvan Lucescu va dori să continue pe linia rezultatelor bune, dar, pentru asta, va trebui să îmbunătăţească construcţia jocului. Vor fi mai multe modificări faţă de echipa din meciul cu Franţa. Probabil, România va avea un profil ofensiv, doar joacă acasă. Nu ne mai putem apăra aşa cum am făcut-o contra Franţei.

Sunt normale criticile la adresa selecţionerului după egalul din Franţa?
Trebuie să recunoaştem că jocul naţionalei împotriva Franţei a lăsat de dorit pe alocuri. Dar, aşa cum se întâmplă mereu, rezultatul contează. El va rămâne peste ani. Lumea va uita jocul, dar va ţine minte rezultatul. Iar rezultatul a fost unul bun în faţa unei echipe precum cea a Franţei.

"Aria de selecţie în acest moment e slabă"
Cât de important e acest egal?
Egalul de pe "Stade de France" e în primul rând unul excelent pentru moralul echipei. Meciurile cu Franţa şi cu Austria s-ar putea să însemne un nou început la echipa naţională. Aşa s-a întâmplat ori de câte ori s-a născut o nouă echipă naţională în ultimii 25 de ani. Sper ca aceste două meciuri să reprezinte un reper pentru ceea ce se aşteaptă de la echipa naţională.

Cum vi se pare naţionala lui Lucescu junior?
Nu avem o echipă strălucită. E chiar modestă! Dar această echipă are nevoie de timp şi mai ales de rezultate. Trebuie să fim realişti şi să avem răbdare cu Răzvan Lucescu. Să nu ne grăbim să dăm verdicte. E adevărat că, la Paris, pe alocuri, meciul a semănat cu un joc de-a pisica cu şoarecele, cu Franţa în rolul pisicii şi că norocul a fost de partea noastră în multe situaţii. Să nu uităm însă că aria de selecţie în acest moment e slabă. Nu mai avem individualităţi, oameni care să facă diferenţa. Nu vedeţi că nu mai ies astfel de jucători. Şi din acest motiv ne-am transformat, vrând, nevrând, într-o echipă de luptă. Asta e bine în deplasare, dar acasă se schimbă situaţia. Acasă ai nevoie să construieşti. Rezultatele de până acum au fost bune, dar în condiţii de deplasare. Ştiţi cum se spune: e mai uşor să distrugi decât să construieşti. Aş vrea să văd acum, împotriva Austriei, o strategie bazată pe o tactică ofensivă. Să ai o linie de mijloc dinamică, în stare să-i alimenteze cu baloane pe atacanţi.

"Să se joace şi în provincie"
Austria?
Austriecii au o echipă nouă. Am văzut mai multe meciuri ale naţionalei Austriei şi am constatat că şi atunci când au pierdut au jucat fotbal. Au acel stil germanic, pe atac, cu jucători tineri, dornici de afirmare. Faptul că le lipsesc două piese de bază (n.r. - Patocka şi Janko) s-ar putea nici să nu conteze.

E Ghencea cea mai bună alegere pentru acest meci?
Ar trebui ca şi provincia să fie băgată în seamă atunci când vine vorba de echipa naţională. Să se joace şi în afara Bucureştiului. Nu ştiu dacă se mai putea schimba locul de desfăşurarea al partidei cu Austria, dar trebuia evitată o asemenea suprafaţă de joc. Pentru că, repet, trebuie să construim, să atacăm, iar un teren prost e un adversar în plus. Starea terenului e un amănunt mărunt, dar unul foarte important, determinant chiar.

Cum a fost acum 23 de ani contra Austriei?
Frumos! Un meci spectaculos care se putea încheia cu un scor mult mai drastic. Şi asta în ciuda faptului că Austria avea o echipă puternică. Jucau atunci la ei jucători ca Schachner, Polster. Noi aveam o naţională experimentată, construită pe scheletul a două echipe, Dinamo şi Steaua, în mare formă atunci.

"Schimbarea lui Mircea Lucescu a fost o decizie politică"
Ştiaţi că Mircea Lucescu va fi debarcat după meci?
Nu. Nu aveam de unde să ştim. Schimbarea lui Mircea Lucescu a fost o decizie politică, aşa am impresia. Lucescu a fost pus să aleagă între Dinamo şi echipa naţională, pentru că el în acea vreme era şi antrenor în Ştefan cel Mare. Mă leagă multe amintiri de Mircea Lucescu. Cu el am fost coleg la naţională, apoi mi-a devenit antrenor. Un tehnician foarte bun, organizator excelent şi un om dedicat sută la sută fotbalului.

Se poate face o comparaţie între Răzvan şi Mircea?
Să ştiţi că Răzvan îi seamănă în multe privinţe tatălui său. Ca atitudine în primul rând. La fel ca şi în cazul lui Mircea Lucescu, Răzvan a luat-o de jos. Îi calcă pe urme, dar să vedem acum până la ce nivel îşi va urma tatăl. Misiunea e grea pentru Răzvan. Pe vremea noastră aria de selecţie era extinsă. Aveai de unde alege fotbalişti pentru echipa naţională.

"Culio ar trebui naturalizat"
Naturalizarea unor fotbalişti străini ar fi binevenită?
De ce nu? Toată lumea practică naturalizarea jucătorilor. Şi marile echipe naţionale. Nu e o ruşine. României i-ar prinde bine un Yssouf Kone, un Culio. În acest moment noi nu avem un jucător de profilul lui Culio, adică un fotbalist cu un dribling bun, care să creeze astfel superioritate la mijlocul terenului. Să i se propună. Ştiu că şi-a manifestat disponibilitatea să evolueze pentru naţionala României. Nu suntem atât de naţionalişti încât să nu acceptăm aşa ceva. Trebuie însă creat un precedent. Şi se poate face asta cu argentinianul Culio.

Şase dueluri în 85 de ani
Prima întâlnire dintre România şi Austria a avut loc pe 20 mai 1924, la Viena. Românii, aflaţi la doar cel de-al şaptelea meci internaţional din istorie, nu au reuşit să facă faţă experimentatei echipe austriece, care disputase deja 85 de meciuri, şi au pierdut partida cu 4-1.

Din echipa României nu făcea parte niciun jucător bucureştean, în primul "11" fiind prezenţi zece fotbalişti care evoluau pentru echipe din Timişoara, Oradea, Braşov şi Cluj-Napoca. În partida de la Viena, la care au asistat 7.000 de persoane, Karl Kanhauser a reuşit un "hattrick" în timp ce golul României a fost marcat de Albert Strock, jucător care avea să evolueze şi pentru echipa naţională a Ungariei.

Echipa României la J.O. de la Paris (1924)
O săptămână mai târziu, selecţionata României avea să piardă clar (scor 0-6) partida din optimile de finală ale turneului olimpic de la Paris, în faţa reprezentativei Olandei.

Confruntările dintre România şi Austria au continuat cu două partide amicale - în 1968, la Linz şi patru ani mai târziu, la Craiova - ambele încheiate cu scorul de 1-1.

Singura victorie a României, în 1986
Prima partidă oficială dintre cele două ţări a avut loc în septembrie 1986, când România s-a impus clar, scor 4-0, în prima partidă a campaniei de calificare pentru Campionatul European din 1988, din Germania de Vest. Antrenată de Mircea Lucescu, România a câştigat prin golurile steliştilor Ştefan Iovan - o "dublă" -, Marius Lăcătuş şi Gheorghe Hagi. Returul a avut loc un an mai târziu, pe stadionul Prater din Viena, partida încheidu-se la egalitate, scor 0-0. Dacă ar fi învins în Austria, echipa naţională ar fi întrecut Spania în clasamentul grupei de calificare şi ar fi mers la Euro 1988.

Cea mai recentă întâlnire dintre România şi Austria a avut loc pe 1 aprilie 2009, pe Hypo-Arena din Klagenfurt. La ultima partidă cu Victor Piţurcă pe banca tehnică, România a cedat cu 1-2, după ce deschisese scorul în minutul 24, prin Cristian Tănase. Austriecii au întors scorul prin Hoffer, care a reuşit o "dublă" în prima repriză.