Stefan Covaci

[footwalls]

Fostul antrenor al lui Ajax, Rinus Michels, a respins întotdeauna formularea aceasta pe care el, unul, o considera nefericită. "Fotbalul este sport, nu război", spunea el adesea. Dar, Ştefan Covaci a agreat termenul şi chiar aşa şi-a şi intitulat cartea aubiografică. Per ansamblu, prezenţa lui Pişti Covaci pe banca Ajaxului a însemnat două Cupe ale Campionilor, două Supercupe ale Europei, o Cupă Intercontinentală, două campionate batave şi două cupe naţionale. Totuşi, el s-a aflat la un pas de demitere în 1972, după ce "lăncierii" obţinuseră un 0-0 extrem de preţios la Lisabona, rezultat care însemna şi calificarea în finala Cupei Campionilor! La revenirea din Portugalia, şefii lui Ajax l-au convocat pe antrenor cu intenţia clară de a-l demite sau de a obţine o despărţire pe cale amiabilă. Motivele sunt neclare chiar şi acum, după ce au trecut mai bine de 35 de ani de la acele evenimente.

Inexplicabil este ceva ce nu poate explicat

Privind retrospectiv, intenţiile conducătorilor clubului sunt absurde de-a binelea. În acel moment, Ajax era în finala de la Belgrad, avea cinci puncte avans în campionat, îi uciseseră pe rivalii de la Feyenoord cu un 5-1 sec administrat chiar la Rotterdam şi erau calificaţi în finala Cupei Olandei. Presa, în schimb, criticase dur jocul lipsit de strălucire din partida tur cu lusitanii, un 1-0 smuls cu forcepsul şi un joc lipsit de strălucire. "Acesta nu este Ajax! Trimiteţi-l acasă pe aventurierul acela din Transilvania (sic!)". În afară de asta, secundul Han Grijzenhout şi medicul lotului, John Rolink, se reclamaseră conducerii lipsa de disciplină, accesele bahice şi aventurile amoroase ale mai multor jucători, mulţi dintre ei însuraţi. "Domnul Kovacs este prea moale, nu se poate impune în faţa unor personalităţi cum sunt acelea ale lui Cruyff sau Neeskens", susţineau cei doi.

Susţinut de echipă

Deşi anunţaseră demiterea managerului, bossii au fost nevoiţi să dea înapoi în faţa rebeliunii membrilor de vază ai echipei, în frunte cu marele Cruyff, deşa considerat succesorul lui Pele. "Rezultatele arată că domnul Kovacs este un bun antrenor. Cu el la timonă putem câştiga totul. De ce ne-am băga singuri beţe în roate acum când suntem atât de aproape?", le-a aruncat viitorul antrenor al lui Hagi la Barcelona. Şi, având în vedere victoria din finală, un 2-0 sec contra celor de la Inter, ambele goluri marcate, desigur, de Cruyff, este clar că maniera sa blândă şi împăciuitoare era agreată de echipă. Dar, felul în care olandezii au câştigat acea Cupă a Campionilor i-a entuziasmat pe cei de la The Times. "Iată că apărarea beton inventată de magul Herrera poate fi depăşită, iar prin manevrele inteligente ale aripilor echipei putem spune că seara aceasta i se datorează inspiraţiei antrenorului român. Şi datorită lui, nu neapărat în primul rând datorită lui, Ajax este astăzi cea mai bună echipă de club din lume".

În ciuda lui Vasovic

Deşi iugoslavul Vasovic a rămas un critic ferm al lui Covaci, Ajaxul câştigă a treia Cupă a Campionilor consecutiv, fapt nemaintâlnit de la cele cinci consecutive ale marelui Real Madrid! Şi încă de ce manieră! În sferturi, îi calcă în picioare pe Bayern, un 4-0 care înmărmureşte Europa, după care îi elimină pe cei de la Real, dar culmea este că întregul stadion Santiago Bernabeu se ridică în picioare şi aplaudă maşina de fotbal care este Ajax. Nu mai existase o asemnea echipă de la Realul lui Puskas şi Di Stefano! Pe urmă, un 1-0 "italienesc" chiar împotriva unei formaţii peninsulare, Bătrâna Doamnă din il calcio, Juventus Torino. Scorul ar putea face să se creadă că meciul a fost echilibrat dar, de fapt, italienii nici nu au mişcat pe Maracana belgrădeană, într-atât de sufocant a fost pressingul lui Ajax. Era apogeul lui Ajax, al lui Cruyff dar şi al lui Pişti Covaci.

Prietenia cu Cruyff

Mulţi spun că între cei doi ar fi existat o relaţie specială, dar lucrurile nu au fost chiar aşa. După ce l-a numit căpitan în al doilea sezon al său la Ajax, vedeta olandeză i-a fost mereu recunoscător antrenorului său, ţinându-i partea în faţa coechipierilor, dar nemaibăgându-se în deciziile conducerii clubului, aşa cum făcuse în primul an al mandatului său la Amsterdam. Johnny Rep spune că "românul nu a avut tupeul să mă titularizeze în locul lui Sjaak Swart; asta, până în momentul în care Cruyff i-a cerut acest lucru". Pe de altă parte, să convenim că întotdeauna un antrenor se consultă cu liderii influenţi ai grupului. Nu este nimic rău în asta, nu noi am inventat expresia de "antrenorul din teren" sau "patronul" cum îl numesc francezii pe cel care decide în teren.

Relaţie asimetrică

După ce Ajax a câştigat absolut tot ceea ce se putea câştiga era, probabil, normal ca echipa să cunoască o perioadă de regres. Marelui Cruyff îi susura sirena Barcelonei la urechi şi nu prea mai avea chef să joace. De altfel, se spune că la un antrenament i s-ar fi plâns lui Covaci că îl doare genunchiul. Românul a luat o monedă de 100 de guldeni şi l-a frecat pe olandez în jurul zonei dureroase. "Deja mă simt mai bine, maestre", a zâmbit cel pe care mulţi îl consideră cel mai bun jucător european al secolului trecut. Oricum, după al doilea succes al său ca antrenor, domnul Kovacs părăseşte Amsterdamul cu aceeaşi discreţie cu care venise şi preia naţionala Franţei, acolo unde îl promovează pe un anume... Michel Platini. După plecarea sa, marele Ajax se dezintegrează. Noul antrenor, George Knobel, îi pune pe jucători să-şi aleagă noul căpitan, iar cel ales este Piet Keizer. Enervat, Cruyff dezertează şi pleacă să joace acolo unde va găsi o a doua casă. La Barcelona, adică. Rezultatele nu mai vin, Knobel este demis, iar acesta îi acuză pe membrii lotului că sunt alcoolici şi afemeiaţi. Probabil, libertatea dată de Kovacs a mers prea departe. "Eu le-am dat liber pe teren, e o maşinărie care merge unsă şi da, sunt adeptul unei vieţi fără constrângeri. Dar, să mă acuzaţi pe mine pentru că s-au apucat să bea în neştire sau să frecventeze bordeluri e, deja, cam prea mult", s-a apărat fostul lor antrenor.

Covaci se întoarce acasă

Din păcate, nu are succes cu Franţa şi este înlocuit cu un antrenor, s-o spunem sincer, remarcabil: Michel Hidalgo. Chemat de ţara de origine, Covaci revine şi preia naţionala României. A fost probabil, una dintre cele mai ghinioniste generaţii, jucători ca Puiu Iordănescu, Marcel Răducanu sau Ilie Balaci, ca să dăm câteva nume, vor rata în mod inexplicabil o calificare pe care o aveau la îndemână. Analele fotbalului românesc spun că pe bancă era Valentin Stănescu, "Zimbrul" din Giuleşti, revista Champions susţine că bossul era Covaci. Oricum, dacă citeşte aceste rânduri şi nea Puiu, îi adresăm şi noi marea întrebare: "Mai ţii minte, nea Puiu, ratarea cu Ungaria?" Sameş a trimis o ghiulea, portarul Katzirs scapă mingea în faţă, iar Puiu, cu toată poarta goală în faţă, trimite peste! După ani, Nylasi, unul dintre cei mai valoroşi fotbalişti unguri ai vremii, rememora, cu ocazia partidei dintre generaţia lui Boloni, meciul din 1981. "Nu vreau să supăr pe nimeni, Puiu Iordănescu sau Marcel Răducanu erau mai valoroşi decât Hagi sau Adrial Ilie. Nici acum nu-mi explic cum a ratat România o calificare care îi era la îndemână!" Oricum, acea ratare îi este fatală lui Kovacs, mulţi îl acuză (nişte neica-nimeni, desigur) că este ungur şi că a dat meciul Ungariei! După ce aceiaşi trepăduşi, văzând grupa de calificare, îl pensionaseră forţat pe marele Boloni, suspectându-l că nu-şi va apăra corect şansele în faţa Ungariei! Bătrânul pleacă, supărat şi se retrage din fotbal. Oricum, după el vine Mircea Lucescu, iar prima măsură pe care o ia a fost rechemarea lui Loţi Boloni la lot.

Final previzibil

Se întoarce în fotbal câţiva ani mai târziu, la AS Monaco, dar avea probleme cu inima, astfel încât se retrage doar un an mai târziu şi este înlocuit cu... Arsene Wenger. Se întoarce acasă, la Cluj, unde va muri doar câţiva ani mai târziu. În ultimele zile de viaţă, internat fiind la clinica de cardiologie, stătea afară, înconjurat de sute de oameni: pacienţi, medici, asistente, gură-cască etc. "Sssttt!!! D-l Covaci ne delectează cu amintirile sale fotbalistice", spuneau cei care erau deranjaţi de întrebările curioşilor care întrebau ce se petrece. Culmea ironiei, mai este un motiv pentru care nea Pişti a semănat cu Alex Ferguson, şi anume problemele cu inima. Şi nea Pişti, dar şi Sir Alex a avut şi respectiv, are implantat un peace-maker care regularizează bătăile inimii. Şi totuşi, la moartea sa s-a născut întrebarea: "Cine a fost, de fapt, misteriosul domn Kovacs? Cum se face că nimeni nu-şi aduce aminte de el? A stat la masă cu şefi de stat, a fost decorat de Regina Beatrix a Olandei şi totuşi... chiar nimeni nu îl ţine minte?" În seara aceasta, Alex Ferguson are ocazia de a-l depăşi pe Nea Pişti? Oare o va face sau va rămâne, în continuare, egalul acestui ilustru necunoscut pentru aproape întreaga Europă Occidentală?

Florin Halagian: "Da, este adevărat. Ştefan Covaci a creat Ajaxul cel mare, dar tot el, prin jovialitatea şi bonomia sa a pus bazele distrugerii sale. Fotbaliştii şi-au luat-o în cap şi asta a fost."