RomanianSoccer Forum

Oţelul a trecut peste cel mai rapid gol al campionatului, marcat de Alexandru Păcurar în secunda 30! Eroul meciului a fost Paraschiv, care cu două goluri a reuşit să întoarcă soarta meciului. Paraschiv nu se gândeşte la naţională, dar vrea trei victorii consecutive pentru Galaţi.

"Nu cred că e vorba de o formă de echipa naţională pentru mine aici, e important doar faptul că am reuşit să înscriu şi să ies dintr-o perioadă mai puţin bună a jocului meu. Mă bucur pentru cele trei puncte aduse echipei mele şi că am dovedit că suntem o echipă de caracter şi după toate problemele financiare pe care le-am avut am dovedit că putem să jucăm fotbal. Am luat gol în minutul unu, secunda 30, şi a fost cel mai rapid gol al campionatului, dar s-a văzut că asta nu a contat. E bine că am reuşit să întoarcem rezultatul şi am câştigat noi", a spus Paraschiv.

Mijlocaşul are şi explicaţia pentru care Oţelul câştiga mai mult în deplasare

"Noi am câştigat mai mult în deplasare, dar pentru asta există o explicaţie. Totdeauna o echipă în formare câştigă mai repede în deplasare, pentru că acasă mai trebuie să construieşti iar într-o echipă nouă relaţiile de joc au de suferit. Ar fi nemapomenit să legăm acum trei victorii şi să facem fericiţi suporterii şi acasă să nu mai fie nevoiţi să vină după noi în deplasări pentru a se bucura de o victorie", a adăugat el.

Oţelul Galaţi a obţinut a treia victorie în deplasare din acest sezon, după ce s-a impus, cu scorul de 3-2 (1-2), în faţa Pandurilor. Golurile au fost marcate de Alexandru Păcurar ' 1, '21, respectiv Antal '10, Paraschiv '67, '83.

Conducătorul Oţelului sărea în sus de bucurie după victoria absolut neaşteptată de la Tg. Jiu.

"Mi-a revenit vocea, am din nou chef de viaţă, pentru că suferisem destul de mult până acum. Este victoria care confirmă faptul că suntem pe drumul cel bun, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne oprim aici. Aştept o victorie şi cu FC Braşov, în etapa următoare, însă pentru asta îmi doresc ca şi publicul să vină în număr mare la stadion. Jucătorii au nevoie de susţinerea publicului", a comentat directorul general al Oţelului, Marius Stan.

Şi-a lăsat mama, tatăl şi sora încă de la 11 ani pentru a juca fotbal la mai bine de 100 de kilometri distanţă de casă. Viaţa trăită departe de ai săi l-a maturizat astfel încât, la 20 de ani, nu mai are niciun secret. Rău pe teren, Liviu este, de altfel, un tip blând în afara lui. Duminică a marcat primul său gol de când se află la Oţelul.

Viaţa lui Liviu, militărie curată
· Născut pe 6 iunie 1989 la Şimleu Silvaniei (judeţul Sălaj), localitate cu aproximativ 16.000 de locuitori;
· are o soră pe care spune cu patimă că o iubeşte foarte mult;
· tatăl său este electrician, iar mama infirmieră la Spitalul din Şimleu Silvaniei;
· ştie să gătească, iar "dulcele" său favorit sunt clătitele, pe care spune că le prepară cu multă plăcere;
· are maşină, un Volkswagen Golf 4, pe care şi-a lovit-o de curând în traficul gălăţean;
· îi plac filmele de groază, că-l ţin în suspans, şi muzica lăutărească;
· are un tatuaj "chinezesc" pe antebraţul stâng care înseamnă "Nu te da bătut niciodată!"
· îşi face zilnic rugăciunea, are un unchi preot.

"Mi-a fost greu"
La numai 20 de ani ai săi vorbeşte cu o maturitate aproape nelalocul ei. Doar zâmbetul ştrengăresc, foarte des de găsit pe chipul său, mai face legătura cu vârsta din buletin.

A plecat de acasă de la 11 ani şi ceva, când alţi băieţi încă se ţin de fusta mamei. "Mi-a fost greu, nu pot spune altceva, mai ales în primul an, dar am trecut peste toate. Nici nu-mi vine să cred că a trecut atâta timp de când am plecat de lângă mama şi tata", vorbeşte cu un accent de emoţie jucătorul de la Oţelul care duminică a marcat primul său gol în Liga I.

Venit la echipa gălăţeană din iunie, Liviu Antal nu şi-a mai văzut casa părintească pe care, cât timp am discutat cu el (mai bine de jumătate de oră), a evocat-o în fel şi chip.

Admite că-şi iubeşte familia ca pe ochii din cap – e un copil de trupă al mileniului al treilea pe care viaţa l-a educat să facă de mic diferenţa între rău şi bine.

"Nu mă mai tem de nimic"
Era în clasa a V-a când antrenorul Lucian Stanciu, cel care i-a fost şi diriginte, poate chiar şi un tată cu juma’ de normă, l-a luat la Oradea. "Mă şi îmbolnăvisem atunci, aveam un soi de hepatită, că i-am băgat în sperieţi pe ai mei.â N-au vrut să mă mai lase să plec, eram şi destul de firav, dar antrenorul a tras de ei, i-a convins până la urmă", povesteşte mijlocaşul dreapta care a trecut apoi pe la LPS Oradea, FC Bihor, Concordia Chiajna şi FCM Tg. Mureş.

Şi pentru că a simţit mângâierea sfaturilor materne şi alintul doar prin telefon, Liviu se consideră atât de puternic că nimic nu-l mai sperie: "Nu mă tem de nimic, deja m-am obişnuit şi cu Galaţiul, chiar dacă e aşa de departe de casă, de zici că-i în altă ţară".

Locuieşte într-un apartament închiriat de club în Complexul "Privilege" din Valea Ţiglinei şi a fost vizitat de două ori de părinţi.

E "duşmanul" arbitrilor!
Dacă i-ai sta în cale, nu ţi-ar zice să te dai într-o parte. Te-ar ocoli cu multă grijă pentru că se consideră un tip blând ca un miel. "Multă lume îmi zice că nu semăn deloc cu cel din terenul de fotbal", admite jucătorul care atunci când luptă pentru minge este de temut.

În cantonamentul din Slovenia, la un meci cu bulgarii de la Slavia Sofia, a pus la pământ doi haidamaci într-o fracţiune de secundă. I-a culcat cu două plonjoane la sacrificiu! "Nu ştiu de ce, dar din perioada junioratului, m-au urmărit mereu cartonaşele galbene. Poate că-s eu blond", glumeşte "oţelarul", dar este clar că atitudinea sa de pe gazon, una de războinic, îi sare în ochi arbitrului de fiecare dată.

Cine-i primul jucător al Oţelului care este suspendat în acest sezon din cauza avertismentelor? Liviu Antal, fireşte, cel care n-are mamă, n-are tată când vine vorba de fotbal!

Antrenorul formaţiei Oţelul Galaţi, Dorinel Munteanu, a declarat, miercuri, că în meciul cu FC Braşov echipa sa trebuie să înregistreze primul succes de pe teren propriu în acest sezon, după ce până în momentul de faţă a bifat un egal şi trei înfrângeri.

"După victoria de la Pandurii Târgu Jiu trebuie să arătăm că nu avem niciun complex pe teren propriu şi e nevoie să câştigăm primul nostru meci în faţa propriilor fani. Cred că vom reuşi să trecem peste această perioadă nefastă fară victorie acasă, a venit timpul să câştigăm", a spus Munteanu.

Tehnicianul s-a referit şi la tragerea la sorţi din optimile Cupei României, acolo unde Oţelul va întâlni în deplasare pe Dinamo: "Nu cred că am avut ghinion că am căzut în Cupă cu Dinamo, a fost o tragere bună. Îi putem elimina, chiar dacă jucăm pe terenul lor".

Partida Oţelul Galaţi-FC Braşov, din etapa a 9-a a Ligii I, se va disputa vineri, de la ora 16:00.

Managerul general al gălăţenilor, Marius Stan, este de părere că meciul cu FC Braşov este unul capital pentru echipa sa: "Meciul cu FC Braşov e unul esenţial pentru noi. Jos pălaria pentru victoria băieţilor de la Târgu Jiu, le-au dat o palmă celor care i-au făcut mercenari, au dovedit că pot juca şi neplătiţi. Recunosc că este un an foarte greu şi traversăm o perioadă dificilă la club. Au apărut deja tensiuni la vestiar pentru întârzierea salariilor, supărarea este firească, dar nu trebuie să dramatizăm".

Partida Oţelul Galaţi-FC Braşov, din etapa a 9-a a Ligii I, se va disputa vineri, de la ora 16:00.

Fotbalist cu gleznă fină, cu o lovire a balonului de o naturaleţe rară, Gabriel Viglianti este un nume "greu" al echipei.

Născut: 12 iunie 1979, Argentina
Carieră: fotbalist, legitimat în prezent la FC Oţelul Galaţi
Familie: Căsătorit, un copil

Născut într-o ţară pentru care sportul-rege este un cult, Gabriel Alejandro Viglianti şi-a început traseul în fotbalul profesionist la Cordoba, în 2000. A mai trecut pe la Agrario, iar din 2004 a jucat în Bolivia pentru cluburile Unión Central, San José şi Bolívar. Din ianuarie 2008, a venit la Oţelul Galaţi, unde a marcat opt goluri în 38 de meciuri.

Cariera talentatului argentinian a fost însă marcată de accidetări care păreau că îl vor îndepărta pentru totdeauna de gazon.

Prima problemă a avut-o la 19 ani, cu ligamentele genunchiului. A urmat o ruptură de menisc, la genunghiul stâng, iar acum, la 30 de ani, a trebuit să suporte o a doua intervenţie chirurgicală la acelaşi picior.

S-a întors în "iarbă"
Operaţia a fost fost un succes şi după cinci luni de recuperare în România sub îndrumarea medicului de la club, Mihai Troacă, săptămână trecută a revenit într-un meci oficial al primei echipe de la Oţelul.

În repriza secundă a meciului de cupă cu Unirea Alba Iulia, când antrenorul l-a chemat de la încălzire, publicul a luat foc, Fotbalistul recunoaşte că nu şi-a putut opri lacrimile în faţa celor care îl iubesc şi l-au aşteptat cu sufletul la gură.

"A fost poate cea mai grea clipă din aceste şase luni. Ovaţiile oamenilor din tribună m-au emoţionat încât mi-au dat lacrimile. Am închis ochii, am spus o rugăciune şi am încercat să mă concentrez, ştiam că pe teren nu am voie să-i dezamăgesc. Căldura suporterilor de la final a fost cea mai mare recompensă pentru această jumătate de an de muncă", povesteşte fotbalistul.

Familia i-a fost alături
Susţinut din tribune în meciul revenirii de către familie şi de verii veniţi special de la mii de kilometri, tocmai din Argentina, Viglianti zâmbeşte din nou.

"Nu mi-a fost teamă deloc în aceste şase luni, ştiam că va fi bine. M-am lăsat în mâna lui Dumnezeu, credinţa mi-a dat forţă şi speranţă. Zâmbetul fetiţei, Martina, de un an şi zece luni, dragostea soţiei, Romina, mi-au dat linişte şi încredere. Acum ştiu că trebuie să muncesc mult pentru a reveni la potenţialul maxim, să nu-i dezamăgesc pe cei care au avut încredere în mine", a mărturisit "Vili".

Al doilea meci al său de după operaţie, primul de campionat, a fost cel câştigat duminică la Tg. Jiu. A intrat în repriza secundă iar pe final a fost foarte aproape şi de primul gol, un rist exterior plin din unghi închis, care a zguduit bara transversală

Ce îi place:
Preţuiesc cea mai importantă valoare în viaţă, familia, sunt fericit alături de soţie, copil şi cei aproapiaţi. Nu ne place în cluburi, mai ieşim uneori la restaurant, dar preferăm mesele de familie. Fotbalul şi familia sunt iubirile vieţii mele.

Ce nu îi place:
Oamenii mincinoşi şi cei aroganţi. Dumnezeu ştie ce face cu fiecare om, aşa că mă depărtez de ei, nu încerc eu să le schimb modul de a se comporta. Nu-mi plac nici cei care fug de muncă, se păcălesc singuri.

Întrebări şi răspunsuri:
Care sunt diferenţele între fotbalul argentinian şi cel de aici?
În România, ca în mai tot fotbalul din America, se pune mult accent pe calităţile fizice, forţă şi viteză, pe când în cel sud-american se valorifică tehnica. Oarecum la fel sunt suporterii, doar că acolo sunt şi mai pătimaşi. Deseori e nebunie curată, îşi iubesc idolii sau invers mai ceva ca pe propria viaţă.

Cum ţi se pare Galaţiul?
Faleza este superbă. Când mă plimb pe malul Dunării mă simt oarecum ca acasă, nu simt distanţa. Zgomotul, aglomeraţia, agitaţia din oraşele mari nu-mi plac. Galaţiul este un oraş liniştit care mi se potriveşte, nu e nebunia din marile metropole.

An de criză, situaţie de criză – acesta este tabloul din curtea formaţiei gălăţene de Liga I. Salariile sunt restante de aproape trei luni, primele de victorie la fel. "Se închid firme, fotbalul nu putea să fie diferit de restul societăţii", explică directorul general al clubului, Marius Stan.

Ce au de primit "oţelarii"?
· salariul pe luna iulie
· salariul pe luna august
· vine scadenţa şi pentru salariul de pe luna septembrie
· bonus pentru victoria de la Internaţional Curtea de Argeş (1-0)
· bonus pentru victoria de la Dinamo Bucureşti (1-0)
· bonus pentru victoria de la Pandurii Tg. Jiu (3-2).

Făcând o medie, un jucător de la Oţelul ar trebui să încaseze cam 6.000 de euro.

Sold 0 (zero)
Au trei victorii în deplasare dar n-au mai văzut de multişor un ban – cam asta-i situaţia în care se scaldă jucătorii Oţelului. Cei veniţi în vară, de pildă, n-au primit nici măcar un euro de când îmbracă tricoul roş-alb-albaştrilor şi, cum unii dintre ei abia rup "mama", "tata" în engleză, le este greu să înţeleagă de ce pe cardurile care li s-au înmânat în momentul transferului scrie mereu "sold 0".

Directorul general al grupării locale, Marius Stan, le promisese că până la partida cu Pandurii Tg. Jiu va stinge acest litigiu, apoi a avansat o altă dată - cea de luni, 28 septembrie.

Nici atunci n-a plouat cu gologani, iar Stan este obligat să dea explicaţii: "Cad eu la mijloc ca şi în cazul nocturnei. Am tot promis-o, şi până la urmă oalele s-au spart în capul meu. Nu mai promit nimic, dar sigur voi rezolva aceste probleme."

"Situaţie complicată, nu disperată"
Stan susţine că şi FC Braşov, adversarul de vineri al Oţelului, stă prost cu lefurile, cu finanţele în general. "Diferenţa dintre ei şi noi este de cinci puncte în clasament, în rest ne asemănăm. Nu mă uit la capra vecinului, dar situaţia, deşi complicată, nu este chiar aşa de disperată. Pică firme, se desfiinţează multe dintre ele, aşa că n-o să fie fotbalul diferit de restul societăţii", comentează şeful "oţelarilor" care, pe de altă parte, a ţinut să-şi laude marfa neplătită din vestiar:

"Multă lume i-a făcut mercenari, că joacă numai pentru bani, dar iată că au şi suflet! Jos pălăria pentru ei că se antrenează şi joacă la nivelul pe care ni-l dorim. Sunt băieţi de caracter." Şi totuşi, nemulţumirea este evidentă pe chipurile trupeţilor lui Dorinel Munteanu. "Oriunde ar fi, când nu se plăteşte, aşa se întâmplă", admite directorul general.

Rezolvarea vine tot din Combinat
De ce acest impas? Managerul clubului zice că-i numai o situaţie de conjunctură. "Activitatea financiar-contabilă era planificată. O parte din an trăim cu banii de la ArcelorMittal, iar cealaltă - din drepturile de televizare şi vânzarea de jucători. Din motive obiective, s-a eşalonat plata drepturilor de televizare, iar banii pe Alexandru Bourceanu (n.r. – transferat la FC Timişoara) vin tot la iarnă. Aşadar, criza e una conjuncturala până la urmă şi tot ArcelorMittal ne va ajuta", explică Marius Stan. Fotbalul „pe datorie" exclude însă performanţa, chestiune cu care este de acord oficialul Oţelului.

"Sarcina mea este să trecem şi de o asemenea situaţie. Nu-mi place totuşi să mă plâng, pentru că nu vine nimeni din exterior să ne ajute. Cu suferinţă, cu consum nervos, le vom rezolva", conchide şeful roş-alb-albaştrilor.

Antrenorul Oţelului crede că va avea mari probleme în alcătuirea lotului de 18 jucători pentru partida de mâine, cu FC Braşov.

"Am aproape 30 de jucători la dispoziţie, nu mai este niciun accidentat, şi lipsesc doar suspendatul Antal şi Cojoc - aflat în perioada de recuperare. Îmi este greu să-i aleg pe cei 18 şi să alcătuiesc primul unsprezece, dar trebuie să mă descurc", afirmă Dorinel Munteanu.

"Serios, problemele financiare ale clubului nu mă macină, aşa cum mă macină alcătuirea lotului pentru un meci oficial", adaugă tehnicianul formaţiei gălăţene.

Antrenorul Dorinel Munteanu s-a declarat nemulţumit că echipa sa nu a obţinut nici acum, în etapa a 9-a, nicio victorie pe propriul teren.

"Nu sunt mulţumit de rezultat. Ratăm incredibil, mai ales pe teren propriu. Nu reuşim să câştigăm deloc acasă şi trebuie să schimbăm neapărat ceva. Sincer, Braşovul nu m-a surprins cu nimic şi trebuia să câştigăm", a fost de părere antrenorul gălăţenilor.

Oţelul Galaţi a terminat la egalitate, scor 1-1, meciul jucat vineri cu FC Braşov, în deschiderea etapei a 9-a din Liga I. Ardelenii au deschis scorul în minutul 35, prin Voicu, în timp ce gazdele au egalat în minutul 49, prin Giurgiu.

Căpitanul Oţelului a prins numai o repriză în partida de ieri după-amiază cu FC Braşov. Lovit dur în minutul 28 al disputei cu ardelenii lui Viorel Moldovan, Gabriel Paraschiv a încheiat prima parte a meciului şchiopătând, şi la pauză a fost înlocuit cu John Ibeh, care a prins o zi destul de bună.

"Para are o contuzie puternică la piciorul drept. Sper să nu fie ceva mai grav", a comentat antrenorul "oţelarilor", Dorinel Munteanu.