11-17-2009, 09:31 PM
"Să puneţi suflet!"
Prezentarea titularilor lui Poli din meciul câştigat cu 3-0 acum 12 ani şi jumătate continuă cu Ilie Stoican, care încă mai joacă fotbal în Liga a IV-a, la Chişoda, alături de Romică Buia.
De ce au scăpat dinamoviştii nebătuţi în toţi aceşti ani?
Nu ştiu, nu-mi explic. Ca fotbalist, îţi doreşti foarte mult să câştigi orice meci. Şi vorbim de un meci cu Dinamo, în care mobilizarea este cea mai mare. Nu pot să îmi dau cu părerea, fiecare simte altfel. Eu, de exemplu, cu Dinamo, când am văzut stadionul plin, cu 30 şi ceva de mii de spectatori, asta am simţit, că mi-au dat aripi. Nu mai simţeam că nu pot să alerg, puteam să jucăm şi trei zile şi nu ştiu dacă era alt rezultat. A fost cel mai important meci din cariera mea.
Ce aţi avut voi în 1997 şi nu a avut Poli în ultimele sezoane?
Întrebarea e ce au ei şi nu am avut noi! Ei au tot ce le trebuie, nu poţi compara condiţiile lor cu cele ale noastre, de atunci. Noi, în schimb, eram mai uniţi, unii dintre noi jucam împreună încă de pe vremea junioratului, eram mulţi localnici şi cred că dăruirea a fost mai mare.
Ce vă mai aduceţi aminte de la acel meci din urmă cu 12 ani?
Noi toţi, înainte de meci, ne gândeam să nu pierdem. Puţini se gândeau că o să câştigăm, mai ales cu scorul de 3-0, dar ne-am mobilizat cu toţii mai mult ca niciodată. De obicei, înaintea unor astfel de meciuri eram modeşti. Domnul Dembrovschi, directorul tehnic de atunci, ne-a şi zis, parcă înaintea unui meci cu Steaua: avem -11 la "adevăr", după asta o să avem -14. Şi uite că le-am bătut şi pe Steaua şi pe Dinamo, dar din păcate am retrogradat.
Alte amănunte din timpul jocului?
La Dinamo jucau mulţi jucători de valoare. Era Hîldan, Dumnezeu să îl ierte, mai era şi Florentin Petre, care a jucat pe partea mea. Eu eram fundaş dreapta şi el mijlocaş stânga. Ţin minte că am făcut multe alunecări în meciul acela, nu prea l-am lăsat să mişte. A fost o nebunie, când am dat primul gol nu ne-a venit să credem, a urmat al doilea, iar după al treilea deja nu am mai avut emoţii. Ne gândeam ce o să urmeze după meci.
Şi ce a urmat după meci?
A fost bucurie mare. Am făcut şi un chef în seara aceea. Au fost momente frumoase.
Credeţi că ar fi indicat ca Sabău să rişte şi să joace totul pe cartea atacului?
Mă gândesc că o să joace ofensiv, pentru că meciul acesta trebuie să îl câştigăm neapărat. Va fi un meci frumos, pentru că şi Dinamo vine să câştige.
Aveţi un mesaj pentru jucătorii de acum, din partea generaţiei care a umilit pe Dinamo?
Să gândească la fel cum am gândit şi noi. Să pună suflet, dăruire şi să-i mulţumească pe suporteri. Eu voi fi în tribună şi îi voi susţine.
De ce au scăpat dinamoviştii nebătuţi în toţi aceşti ani?
Nu ştiu, nu-mi explic. Ca fotbalist, îţi doreşti foarte mult să câştigi orice meci. Şi vorbim de un meci cu Dinamo, în care mobilizarea este cea mai mare. Nu pot să îmi dau cu părerea, fiecare simte altfel. Eu, de exemplu, cu Dinamo, când am văzut stadionul plin, cu 30 şi ceva de mii de spectatori, asta am simţit, că mi-au dat aripi. Nu mai simţeam că nu pot să alerg, puteam să jucăm şi trei zile şi nu ştiu dacă era alt rezultat. A fost cel mai important meci din cariera mea.
Ce aţi avut voi în 1997 şi nu a avut Poli în ultimele sezoane?
Întrebarea e ce au ei şi nu am avut noi! Ei au tot ce le trebuie, nu poţi compara condiţiile lor cu cele ale noastre, de atunci. Noi, în schimb, eram mai uniţi, unii dintre noi jucam împreună încă de pe vremea junioratului, eram mulţi localnici şi cred că dăruirea a fost mai mare.
Ce vă mai aduceţi aminte de la acel meci din urmă cu 12 ani?
Noi toţi, înainte de meci, ne gândeam să nu pierdem. Puţini se gândeau că o să câştigăm, mai ales cu scorul de 3-0, dar ne-am mobilizat cu toţii mai mult ca niciodată. De obicei, înaintea unor astfel de meciuri eram modeşti. Domnul Dembrovschi, directorul tehnic de atunci, ne-a şi zis, parcă înaintea unui meci cu Steaua: avem -11 la "adevăr", după asta o să avem -14. Şi uite că le-am bătut şi pe Steaua şi pe Dinamo, dar din păcate am retrogradat.
Alte amănunte din timpul jocului?
La Dinamo jucau mulţi jucători de valoare. Era Hîldan, Dumnezeu să îl ierte, mai era şi Florentin Petre, care a jucat pe partea mea. Eu eram fundaş dreapta şi el mijlocaş stânga. Ţin minte că am făcut multe alunecări în meciul acela, nu prea l-am lăsat să mişte. A fost o nebunie, când am dat primul gol nu ne-a venit să credem, a urmat al doilea, iar după al treilea deja nu am mai avut emoţii. Ne gândeam ce o să urmeze după meci.
Şi ce a urmat după meci?
A fost bucurie mare. Am făcut şi un chef în seara aceea. Au fost momente frumoase.
Credeţi că ar fi indicat ca Sabău să rişte şi să joace totul pe cartea atacului?
Mă gândesc că o să joace ofensiv, pentru că meciul acesta trebuie să îl câştigăm neapărat. Va fi un meci frumos, pentru că şi Dinamo vine să câştige.
Aveţi un mesaj pentru jucătorii de acum, din partea generaţiei care a umilit pe Dinamo?
Să gândească la fel cum am gândit şi noi. Să pună suflet, dăruire şi să-i mulţumească pe suporteri. Eu voi fi în tribună şi îi voi susţine.