Ştiri Poli Timişoara

[Sebi Raducu]

McKain: "Nu mă mai întorc în România"

Înaintea derby-ului FC Timişoara - Dinamo, fostul fundaş central al bănăţenilor nu ezită să dea în vileag metehnele fotbalului românesc.

În timp ce românii îşi ling rănile după încă o calificare ratată la un turneu final, microbiştii din zona Oceaniei sunt în delir: Australia şi Noua Zeelandă merg împreună la Cupa Mondială de fotbal din Africa de Sud 2010.

Fundaşul australian Jonathan McKain, fost jucător la FC Naţional şi la Poli Timişoara, povesteşte cum a fost posibil acest dublu miracol. McKain, care de trei ani a pierdut naţionala, evoluează acum pentru Wellington Phoenix, o echipă din Noua Zeelandă înscrisă în campionatul Australiei. McKain a denunţat fotbalul nostru utilizând o română mai fluentă decât cea folosită odinioară de Florin Răducioiu.

EVZ: Cum au fost pentru tine cei cinci ani petrecuţi în România?
Jon McKain: Au fost şi momente grele, dar şi perioade bune. Mai ţin legătura cu Marius Popa, cu Naidin şi cu Abiodun. Mă uit pe internet la rezultate. Văd mereu numai scandal, scandal, scandal... E o problemă dacă în fiecare săptămână e scandal.

Urmează Timişoara - Dinamo. S-a tot spus că, în ultimii ani, toate meciurile dintre aceste două echipe ani au fost aranjate. Timişoara n-a mai câştigat din ’97 în faţa "câinilor"...
Nu am simţit niciodată ceva suspect în meciurile în care am jucat eu. Sau poate că n-am înţeles eu tot...

Cum a fost revenirea la Antipozi?
Acum e bine. Echipa naţională e calificată la Cupa Mondială, joc la o formaţie care are şapte-opt internaţionali ce au contribuit la calificarea naţionalei din Noua Zeelandă. După calificare, a sporit şi interesul în jurul fotbalului. Aici, tot timpul rugby-ul era în prim-plan. Fotbalul nu prea conta. Lucrurile s-au schimbat. Nu mai contează "All Blacks" (n.r. - echipa de rugby), ci "All Whites" (n.r. - naţionala de fotbal).

Care este nivelul campionatului?
Sunt zece echipe, dar nu sunt mari diferenţe valorice între ele. Noi, când eram pe locul opt, am bătut liderul, la noi acasă, cu 6-0! Poate nu ne-am bate la titlu în România, dar am fi sus. Am rămas uimit când am văzut că Unirea a luat ultimul campionat în România. Mi-a povestit Jakob Burns (n.r. - fost component al ialomiţenilor) mai multe despre această performanţă. Lui i-a fost greu în România. Avea soţia şi cei doi copii la Bucureşti. Plus
zilele în care stătea departe de familie, în cantonament.

Patronii din Australia şi Noua Zeelandă seamănă cu cei din România?
Un singur patron, cel de la Goal Coast United (n.r. - Clive Palmer), care e foarte, foarte bogat, apare tot timpul prin ziare şi se laudă mereu că ia campionatul. E cam ca Gigi Becali. Echipa sa a început cu cinci victorii consecutive, apoi a fost învinsă de trei ori la rând.

Te-ai întoarce să joci în România?
Am mai primit oferte, dar nu mă întorc. Soţiei nu prea i-a plăcut acolo. Am viaţă liniştită aici, suntem legaţi de copii. Dacă vreunul de-aici vrea să meargă în România, îl ajut. Dar o să îl şi avertizez că sunt probleme cu banii, cu contractele, că nu stai cu familia, că te trimit la echipa a doua, că nu eşti plătit. Nu e mereu plăcut. Toate aceste lucruri murdăresc imaginea fotbalului românesc. Nu cred că o să se schimbe ceva prea curând şi asta nu e bine. Poate peste şase-şapte ani se va schimba ceva. Mentalitateatea românească este să facă bani, nu contează cum. Aici nu banii sunt pe primul plan, ci respectul faţă de fotbal şi de oameni.

Alungat din Liga I
În România au jucat, cu destul succes, mulţi "canguri". Colonia de australieni este alcătuită acum din doar patru fotbalişti: Joshua Rose, Michael Baird, George Mitchell şi Spase Dilevski, cu toţii fiind legitimaţi la Universitatea Craiova. Ceilalţi au revenit acasă, după perioade cu peripeţii. Spre exemplu, McKain a fost trimis de Timişoara la echipa a doua fiindcă a refuzat să-şi prelungească contractul, iar acum este titular la Wellington Phoenix, echipa care reprezintă scheletul naţionalei Noii Zeelande şi care este antrenată de Ricki Herbert, selecţionerul "All-Whites”.