Ştiri Rapid Bucureşti

[Sebi Raducu]

Iencsi: "Mai joc un an şi jumătate"

Deşi va împlini 35 de ani în martie, fundaşul rapidist spune că nu are de gând să se retragă.

Adrian Iencsi, fundaşul care a depăşit 200 de prezenţe în tricoul Rapidului, a renunţat astă vară la postul de antrenor secund pentru a rămâne doar jucător la gruparea din Grant. El recunoaşte că omul care i-a modelat cariera şi viaţa dincolo de gazon este Mircea Lucescu.

Click!: Adi, ce ai de gând să faci după ce îţi vei încheia cariera de fotbalist?
Iencsi: De ce mă întrebaţi asta? Eu îmi doresc doar să joc cât pot de mult în continuare. Un an şi jumătate cel puţin. Apoi o să mă gândesc şi la antrenorat.

Însă nu mi-aş neglija familia. Aş prefera să merg la un grătar cu soţia şi cu băieţii mei, Ianis şi Eric, decât să mă înjur cu fel şi fel de lume pe la meciuri.

Pe tine cine te-a îndrumat?
Tata a fost cel care mi-a deschis drumul. Era un fotbalist foarte bun, care nu a fost atât de cunoscut pentru că nu a jucat pe la echipe mari din Bucureşti şi la naţională.

La Piatra Neamţ multă lume spune că a fost mai bun decât mine. Eu mă bucur doar că i-am moştenit talentul.

Ce ai făcut cu primii bani din fotbal?
Mi-am luat un televizor color micuţ, de abia apăruseră la noi. Eram extrem de mândru de el după ce l-am pus în camera mea.

Cum a fost să lucrezi cu Mircea Lucescu?
Dincolo de fotbal, el m-a ajutat să capăt experienţă şi în viaţă. Era un foarte bun pedagog. Nu ne învăţa doar cum să jucăm, ci şi cum să ne gestionăm banii.

Zicea mereu să nu ne luăm maşini sau alte lucruri ca să ne dăm mari, ci să fim siguri că avem întâi o casă.

Rapid era echipa cu care ţineai în copilărie?
De mic, am simpatizat Craiova Maxima. Chiar te impresiona acea echipă cu Balaci şi Cămătaru. Acum sufletul meu este legat doar de Rapid.

Este o senzaţie aparte să iubeşti această echipă pe care mulţi n-o să-o înţeleagă niciodată.

Ce regreţi cel mai mult?
Cu echipa de club regret titlul pierdut cu Rapid la Craiova, în 1998 şi Cupa României din 1999 în faţa Stelei.

La echipa naţională, acea dublă cu Slovenia, când am ratat la baraj calificarea la CM 2002.

Cum a fost perioada petrecută la Spartak Moscova?
Pentru mine, Moscova rămâne cel mai frumos oraş din Europa. Nu credeam că o să mă adaptez la început şi chiar am vrut să mă întorc în ţară.

Dar nu îmi pare rău că am rămas. Am avut de învăţat foarte mult în cei trei ani petrecuţi în Rusia.

La ei totul se bazează pe disciplină şi respect pentru cei din jurul tău, ceea ce la noi nu prea.

Ce crezi că va urma anul viitor la Rapid?
Nu ştiu. Eu vreau să fim aceeaşi familie care am fost până acum. Ce va urma, dacă va vinde Copos, dacă va pleca Nae Manea sau dacă voi pleca eu, vom vedea.

Dacă un antrenor îmi va spune vreodată că nu mai are nevoie de serviciile mele, îi voi răspunde aşa: te pup, sunt cel mai fericit om din lume pentru că am purtat cu mândrie atâta timp tricoul Rapidului.