Mircea Lucescu (A1 la Şahtior Doneţk)

[Sebi Raducu]

Învăţăturile lui Lucescu cel Bătrîn!

Mircea Lucescu are o vorbă: "spune-mi cine a terminat pe locul I, ca să-ti spun cît de valoros esti!". Poate şi de de aceea, premiul de antrenor al anului luat de Dan Petrescu este mai valoros, pentru că al doilea tehnician român a fost chiar Mircea Lucescu, cîştigătorul Cupei UEFA cu Şahtior.

La final de an vă prezentăm gîndurile unui antrenor extrem de iubit de unii, dar şi hulit de alţii, dar care nu lasă indiferent pe absolut niciunul dintre iubitorii sportului din România. La 62 de ani, vorbele lui Luce cel Batrîn, chiar contează.

- Domnule Lucescu, cum a fost anul 2009 pentru dumneavoastră?
- A fost un an bun de tot, un an excelent. Acum e foarte greu să ajungi să cîştigi Cupa UEFA, pe vremuri era mult mai uşor. Cupa se pare că ne va rămîne nouă, pentru că sîntem ultima echipă care a cîştigat acest trofeu. La petrecere mi-au pus şi cască de miner pentru că este echipa minerilor şi probabil acesta e motivul pentru care au vrut s-o port. A fost un an excelent!

- Aţi avut ceva probleme...
- Mă simt foarte bine şi abia aştept să înceapă pregătirea, nu pot să stau. Sînt nerăbdător să începem treaba, meciurile amicale pentru că şi ele sînt foarte importante. Pe 8 ianuarie mă voi întoarce în Ucraina, pe 9 vor reveni toţi jucătorii, vom sta o săptămînă pentru că este important să ne adaptăm toţi la condiţiile din Doneţk. La -20 de grade te poţi antrena fără dificultăţi, cînd este vînt, atunci e o problemă, dar tocmai de aceea stăm o săptămînă împreună înainte de a începe treaba serioas. Returul va debuta pe 1 martie.

- Ce pregătiţi în 2010 la Şahtior Doneţk?
- Am adus un jucător din Vasco da Gama, a jucat în Egipt, să vedem dacă vom mai lua un jucător care are 19 ani, sînt sigur că este o investiţie care se va întoarce. Sînt bani investiţi pentru că avem un om de afaceri care investeşte. A vîndut de 180 de milioane de dolari de cînd am venit eu. Nu era obişnuit cu aşa ceva. Cumpăra jucători şi îi ţinea pînă le expira contractul. Mulţi dintre ei erau necunoscuţi, şi cînd am venit eu la echipă se ajunsese la o saturaţie, erau jucători care voiau să plece. Nu puteau din cauza contractelor, dar pînă la urmă i-am convins. În primii doi ani, n-am vîndut nici un fel de jucători. Am cumpărat, în schimb, patru oameni în primii doi ani ai mei la Şahtior. Am discutat cu preşedintele şi i-am spus că avem nevoie de un nivel tehnic foarte ridicat. Ne trebuia un nivel format din brazilieni în jurul cărora să construim. Singura soluţie era să luăm jucători tineri, talentaţi, pe care uşor-uşor să-i adaptăm. Am avut şansă că fotbaliştii brazilieni au venit şi cu prietenele, cu mama sau tatăl lor pentru că ei trăiesc împreună. S-au adaptat şi eu le-am acceptat acest lucru, să stea cu familia.

- Majoritatea jucătorilor pleacă numai la echipe mari de la Şahtior!
- Da, pentru că am discutat foarte mult cu preşedintele şi i-am spus că noi trebuie să vindem jucătorii cu mult mai mulţi bani decît i-am cumpărat. La noi orice fotbalist este de vînzare atît timp cît eu sînt antrenor aici. Preşedintele lui Zenit a venit special să cumpere cu 20 de milioane un jucător, care a plecat de la 700 de mii de euro e salariu la noi şi acum joacă la Bayern pe un contract de 4 milioane de euro pe an. Ceea ce înseamnă enorm. Eu nu vreau să dau drumul jucătorilor mei decît la echipe foarte mari. Din punctul meu de vedere, profesional, nu accept ca un fotbalist să plece chiar dacă cîştigă mai bine. Pentru imaginea clubului, pentru ce am investit în el, eu vreau să plece doar la echipe mari. Am cumpărat şi fotbalişti cu 11 milioane de euro, dar se vor transfera pe sume foarte mari de la noi pentru că jucăm bine şi spectaculos, dar momentan nu-i voi lăsa să plece de la echipă.

- Ciprian Marica...
- Marica s-a dat cu 8 milioane de euro, dar nu ştiu cît s-a plătit pe el. Singura lui problemă a fost că trebuia să mai aştepte încă un an pentru că este un jucător de viteză, care oferă un echilibru în joc. Ciprian s-a lovit de nişte pereţi, dar eu am mare încredere în el pentru că are calităţi deosebite. Se vede că nu este simplu să rezişti.

- Ce părere aveţi de decizia lui Dan Petrescu de a pleca de la Urziceni şi de a semna cu cei din Krasnodar?
- Dan Petrescu ştie ce face şi cum îşi decide viitorul lui. În viaţă trebuie să dai un pas înapoi, ca să poţi să faci după aceea doi înainte, la fel cum a făcut şi Răzvan. Cînd a plecat de la Rapid şi s-a dus la Braşov să construiască el o echipă, şi nu să ia o echipă construită. Are sens ce face Dan Petrescu pentru că se duce acolo să facă o echipă. E altă cultură fotbalistică şi eu îl admir pe Dan Petrescu pentru că a avut curajul de a pleca în Rusia. Una este să fii antrenor în România şi alta să fii afară. Valoarea ţi-o demonstrezi în străinătate, atunci cînd întîlneşte o altă cultură, o altă mentalitate, alţi jucători. Credeţi că cei de acolo ştiu ce-a făcut el aici? Foarte puţini! Nu vorbesc de conducători, ci de suporteri. Dacă are personalitate, el va trebui să se impună şi să pună în balanţă modul de a convinge lumea, ca ei să-l accepte. El trebuie să ştie tot despre comportamentul lor, pînă şi cumpărăturile pe care le fac. Tu trebuie să te impui ca antrenor acolo!

- Credeţi că va avea probleme de adaptare?
- Este foarte greu oriunde în lume să te impui. Italienii cheamă străinii să se bată cu ei, atît în televiziune, cît şi în alte domenii, în artă. Dacă reuşeşti să te impui, te divinizează, dacă nu, te calcă în picioare. Cum să vină un român să-i conducă pe ei?! Tot de om depinde, trebuie să fii extraordinar de tare şi atent în foarte multe direcţii pentru că nu ştii de unde vine atacul. Amintirea pe care am lăsat-o eu acolo nu a fost uşor de clădit, la fel va şi pentru Dan Petrescu. E foarte important ce faci şi ce relaţii vei avea acolo. Sigur, opţiunea lui este să promoveze, dar şi impunerea metodelor lor de muncă. Eu îl sfătuiesc să ia un antrenor secund din Moldova pentru a-i fi foarte uşor să vorbească cu jucătorii, aşa cum am şi eu în Ucraina.

- Este Răzvan Lucescu o soluţie acum pentru Urziceni?
- Nu am ce să vorbesc despre o problemă de-a lui Răzvan. Dacă vreţi să vorbesc în general o pot face. Este în primul rînd problema lui Răzvan şi apoi problema federaţiei. Am fost şi eu în această situaţie în Ucraina, cînd am primit oferta să preiau naţionala lor. Am şi acum scrisoarea preşedintelui, dar nu voi antrena acolo pentru că Şahtior este pe primul plan, iar ei nu doresc să pună pe altcineva. Oricum au făcut o greşeală pentru că trebuia să se ducă mai întîi la patron să vorbească.

- Poate face faţă pe două fronturi: echipa naţională şi Unirea Urziceni?
- Eu, dacă aş fi în locul lui Răzvan, aş accepta imediat, dacă aş avea vîrsta lui. Pentru că are un singur meci în martie la echipa naţională şi trebuie să se justifice faţă de el însuşi lucrînd zi de zi, arătînd ce poate. Ai un meci la echipa naţională, apoi aştepţi pînă la următorul. Sau poţi aştepta foarte mult timp. Te distruge şi te macină cînd nu poţi să antrenezi. Trebuie să te duci într-o sală de sport să te pregăteşti, să alergi, te mai cerţi cu nevasta. Îţi lipseşte viaţa ta! Deci nu văd deloc de ce n-ar putea să facă acest lucru. Eu nu ştiu ce au zis Mircea Sandu şi Ionuţ Lupescu, dar în acest moment Urziceniul dă cei mai mulţi jucători echipei naţionale. Este un nucleu de patru jucători acolo.

- Cum comentaţi atacurile oamenilor din fotbal după meciurile echipei naţionale?
- Atacurile care s-au făcut împotriva lui Răzvan după meciul cu Franţa au fost murdare, nu incorecte. Pentru că, în acel moment, acea echipă avea jucători luaţi de la mai multe echipe care nu-şi puteau închipui să joace pe Stade de France, să scoată acel rezultat, iar apoi să aibă parte numai de atacuri sub centură. A evoluat cu o echipă făcută de el şi nu impusă de alţii. Aşa am păţit şi eu cînd eram la echipa naţională. În acea perioadă eu am făcut o echipă provincială, de la Corvinul, de la Craiova, de la Dinamo sau Steaua. S-a întrebat cineva cît a suferit Răzvan în urma atacurilor din ultima perioadă? După meciul cu Franţa era normal să intervină doar oamenii care au jucat şi aveau dreptul să vorbească, dar au fost atacuri împotriva lui nedrepte şi murdare. A cîştigat trei meciuri peste hotare şi au fost aruncate pietre împotriva lui.

- Despre meciul cu Serbia...
- Să nu ne întoarcem la meciul cu Serbia pentru că nu vreau să comentez acel meci! În continuare voi susţine că a fost penalty clar la Marica şi că nu a fost ofsaid la 0-0, cînd a fost oprit Mutu singur cu portarul. Mai bine să nu mai comentăm pentru să sînt şi prieteni, şi duşmani.

- Dinu Gheorghe a spus că ar fi nedrept că Răzvan să semneze cu Urziceni pentru că el a plecat de la Braşov, unde nu a putut să rămînă antrenor.
- Destinul nostru depinde de capacitatea noastră de a lua decizii. Cine e şef e şef. Am văzut că s-a discutat că se iau decizii colective, dar nu e corect, un singur om ia deciziile. Hotărîrile aparţin doar celui care trebuie să şi le şi asume. Dinu Gheorghe nu-l cunoaşte pe Răzvan, dar ştie foarte bine ce înseamnă pentru el că nu poate să antreneze. Răzvan nu putea să antreneze şi la Braşov, dar şi la echipa naţională pentru că încă se mai spera la calificarea echipei fie şi la nivel foarte mic, acum nu mai există nici un obiectiv pînă în mai.

- Aveţi un mesaj pentru cititorii Gazetei în 2010?
- Să fie sănătoşi alături de cei dragi şi să li se împlinească toate dorinţele! La mulţi ani, tuturor!