Preliminarii Cupa Mondială: Serbia - România, 10 octombrie 2009, Belgrad

[Sebi Raducu]

Răzvan: "Aroganţa se pedepseşte"

La o zi după dezastrul de la Belgrad, Răzvan Lucescu avea glasul unui om trist. Un astfel de rezultat nu e unul pentru care să poţi folosi sintagme gen "analize la cald" sau "la rece". E genul de înfrângere care te va urmări ca antrenor şi ca echipă mereu.

E un rezultat la care, ca antrenor, nu te gândeşti nici în cele mai negre vise...
Da. E un scor pe care nu mă gândeam vreodată că o echipă a mea îl poate înregistra. E dureros, e trist, dar din păcate e real.

Cum de a fost posibilă o asemenea evoluţie?
Greu, foarte greu de spus. Adică, mai corect spus, e greu să găseşti o explicaţie, mai ales după o perioadă bună în care eram convins că suntem pe drumul cel bun. Mă refer la precedentele patru întâlniri, la felul cum au fost jucătorii, la concentrare, la atitudine, aspecte pe care eu am insistat atât. Imediat după meci eram tentat să zic că s-a distrus tot ce se construise în perioada aceea, dar sunt conştient că nu am voie să gândesc aşa.

Categoric că e un context general, dar referindu-ne strict la meciul cu Serbia. Care sunt cauzele acestui dezastru din punctul de vedere al antrenorului?
Cel mai simplu de spus şi primul gând care îmi vine în minte e acela că am intrat în figuri pe teren şi am făcut pe vedetele! Şi în fotbal, sau mai ales în fotbal, aroganţa este cel mai drastic pedepsită. Vorbind strict de meciul cu Serbia, întâlneam o echipă hotărâtă şi care juca pentru calificare. Aveau o miză imensă, noi aveam să arătăm că avem caracter, şi am arătat că la momentul ăsta nu avem.

"La 2-0 m-am gândit că va fi dezastru"
Ce le poate spune un antrenor jucătorilor după un astfel de meci?
E o discuţie mai amplă şi ştiţi bine că nu sunt genul de antrenor care vorbeşte despre ce este în vestiar. Ne priveşte doar pe noi.

Totuşi, când aţi realizat dezastrul? La pauză era 1-0...
După cel de-al doilea gol. Nu am avut pregătirea mentală necesară să rezistăm într-un meci cu o asemenea încărcătură şi ne-am prăbuşit efectiv. Avuseserăm momente când am fost în meci, dar a fost prea puţin. După 3-0 şi eliminarea lui Cristi, am încercat să limităm proporţiile scorului, dar nici măcar asta nu am mai fost capabili. Parcă înnebunisem, în loc să ne apărăm, făceam presing cu fundaşii la linia de mijloc.

Diferenţa dintre felul cum am jucat în Franţa şi ce s-a întâmplat în Serbia e colosală, totuşi.
În Franţa am fost modeşti, umili, dornici să facem cât mai multe, să alergăm, să compensăm prin forţa grupului diferenţele individuale dintre jucători. Sârbii au, la rândul lor, fotbalişti de clasă, titulari la echipe mari din Europa. Noi am fost aceeaşi echipă cu aceiaşi jucători, mulţi dintre ei rezerve la formaţiile de club. În momentul în care ne-am pierdut voinţa şi atitudinea, am pierdut de maniera asta.

Mutu?
Nu e momentul să fac aprecieri individuale. Vom analiza în zilele viitoare ce a făcut fiecare.

"Normal că sunt nemulţumit de tot ce s-a întâmplat!"
Ce urmează? V-aţi gândit vreo clipă să renunţaţi?
Nu. Nici vorbă! Ştim unde suntem şi vedem ce putem face mai departe.

Veţi renunţa la jucători? Sunteţi supărat pe echipă?
Pe echipa naţională nu te poţi supăra... Cu atât mai puţin eu ca antrenor. Nu ştiu acum la cine voi renunţa. Asta se va vedea. E cert că mă nemulţumeşte ce s-a întâmplat, aşa cum e clar că am şi eu partea mea însemnată de vină.

Din păcate, fotbalul românesc a pierdut pe linie şi la scor şi la seniori, şi la Under 19, şi la Under 21...
Aşa este. Asta spune multe despre unde suntem acum, dar noi nu trebuie să ne lamentăm. Nu suntem puşi să căutăm explicaţii, ci să găsim soluţii.

Poate părea ciudată întrebarea, dar v-aţi gândit că într-un fel acest 0-5 vă va permite să luaţi măsuri pe care la 0-1 nu le-aţi fi luat? Că s-a spart într-un fel, oricât de urât sună, buboiul...
Nu e vorba de buboi sau nebuboi. Dar pot fi de acord că la 0-1 am fi adus în discuţie lucruri la care acum nu ne mai gândim: penalty la Marica, nu a fost ofsaid la Mutu sau mai ştiu eu ce... Măsuri vor fi, e clar, dar tot eu şi cu jucătorii trebuie să le găsim. Astfel de rezultate dor, categoric, dar trebuie depăşite. Asta ne propunem să facem de sâmbătă noaptea. Nu va fi uşor să uităm umilinţa asta, dar nu avem ce face.