Ştiri Oţelul Galaţi

[Sebi Raducu]

Petre Grigoraş: "Nu pot uita Oţelul!"

"Voi avea emoţii mari!"
- Se apropie ora meciului cu fosta dvs. echipă. Aveţi emoţii?
- Sincer, da! (face o pauză de câteva secunde) Am petrecut trei ani şi jumătate foarte plăcuţi la Galaţi. Nu ştiu cum gândesc alţii, dar am rămas cu amintiri plăcute de acolo, iar pe cele mai puţin plăcute le-am dat deja deoparte, le-am şters cu buretele.

- Care reîntâlnire vă apasă emoţional cel mai mult: cea cu jucătorii, conducătorii sau cu publicul gălăţean?
- Cred că cu toţi, pentru că împreună am fost şi la bine, şi la rău. Şi cu jucătorii, şi cu conducătorii, iar publicul a fost mereu alături de noi. Cu siguranţă, când voi călca pe teren, voi avea emoţii mari! (ori îi tremură vocea, ori sunt probleme cu semnalul)

"Simt multe pentru această echipă"
- Mai simţiţi ceva pentru Oţelul atunci când urmăriţi meciurile acestei echipe? Dacă le mai urmăriţi...
- Cum să nu le urmăresc? Şi simt pentru Oţelul, pentru că am lucrat cu marea majoritate dintre jucătorii de acolo, am lucrat foarte bine, ne-am înţeles foarte bine şi nu pot uita lucrurile astea. Ei au fost principalii artizani ai rezultatelor şi, stând zi de zi lângă ei, îi urmăresc şi acum cu interes! Chiar dacă ar pleca de la Galaţi… De pildă, îl urmăresc şi pe Bourceanu care a ajuns la Timişoara.

- Cu cine aţi ţinut legătura de la Oţelul?
- Cred că am discutat cu mai multe persoane, şi cu jucători, şi cu oameni din conducere. Am ţinut legătura şi când eram prin cantonamentul de vară, ne-am încurajat înainte de meciuri, am vorbit şi după. N-are rost să dau nume, sunt suficient de mulţi.

"Nu-i asta valoarea Oţelului"
- Dacă aţi putea transfera acum vreun jucător de la Oţelul, care ar fi acela?
- Aş transfera mai mulţi, nu numai unul! Dacă aş da nume, s-ar interpreta pentru că vine meciul direct, dar ar fi mult mai mulţi decât aţi crede. Le ştiu valoarea, caracterul. Cred că aş lua aproape o echipă.

- Credeţi că aceasta este valoarea reală a Oţelului, a echipei ajunse pe locul 15 în clasament?
- Nu, sub nicio formă, şi sunt convins că, până la sfârşitul campionatului, lucrurile vor intra pe un făgaş normal. Nu măgulesc pe nimeni, dar nu e locul Oţelului acolo. Sub nicio formă! Au trecut doar zece etape şi nu se poate face o evaluare acum.

- Puteţi câştiga meciul de vineri, de la Galaţi?
- Oricine poate câştiga oriunde. S-a văzut clar că în campionatul nostru nicio echipă nu e sigură de victorie. Noi am reuşit un egal la CFR Cluj, Oţelul a bătut la Dinamo şi aşa mai departe. Oricum, la Galaţi se câştigă foarte greu. Ştiu ce presiune pune publicul pe adversar, ştiu ce înseamnă să ai suportul publicului pe acel stadion.

"Nu din cauza obiectivului am plecat"
- Totuşi, ultima victorie a Oţelului pe teren propriu s-a petrecut chiar cu dvs. pe bancă, iar presiunea publicului nu mai e aceeaşi…
- (face iarăşi o scurtă pauză) Bine, Oţelul a mai trecut printr-o perioadă asemănătoare în 2006, când câştigam afară şi nu ne puteam impune acasă. În fotbal se poate întâmpla orice. Depinzi şi de şansă. Oţelul a avut meciul în mână la Bistriţa, dacă dă gol la 1-1, din penalti, câştigă. Şi noi, dacă dădeam gol cu Steaua la 0-0, poate luam toate punctele.

- Domnule Grigoraş, va ajunge Oţelul în cupele europene la finalul acestui an competiţional, obiectiv care în vară v-a făcut să plecaţi?
- Eu am spus atunci că nu pot fi de acord cu aşa ceva. Aş fi putut să zic "da, da, da", timpul trecea, leafa mergea, dar am vrut să fiu realist. La investiţiile şi la bugetul clubului, am considerat că nu avem şanse. Aşa am considerat atunci, dar nu ăsta a fost motivul pentru care am plecat! A fost altul şi nu are rost să dezgropăm morţii, deoarece clipele frumoase au fost mult mai multe decât cele urâte şi ar fi păcat să dăm cu piciorul unei perioade foarte frumoase. Dacă domnii din conducerea Oţelului cred într-un loc de cupă europeană, eu le urez mult succes!