Retrospectiva Ligii 1: Astra Ploiesti

Cea de-a doua echipă din Ploieşti, la nivel de popularitate, Astra a trecut printr-un tur marcat de multe suişuri şi coborâşuri, care a afectat atât atmosfera din interior, cât, implicit, și rezultatele. Patronul Ioan Neculae a devenit tot mai vizibil în segmentul media, un lucru nefavorabil pentru cine care îşi doreşte performanţe în competiţia internă şi apoi calificarea într-o cupă europeană. Toţi ştiu modelul Urziceni, unde patronul a fost silenţios, iar proiectul a dat roade atât timp cât a fost finanţat şi împins de la spate de nişte oameni cărora li s-a încredere. Faţă de sezoanele anterioare, patronul InterAgro, cel mai important miliardar din fotbal a început să se implice în clinciuri mai mult sau mai puţin folositoare, majoritatea implicând problemele interne.

Întâmplător sau nu, echipa s-a clasat pe acelaşi loc 9 şi la finalul anului 2010, când după 18 etape acumulase mai puţine puncte, 21. În acea perioadă a fost adus, pentru scurtă perioadă, Mihai Stoichiţă, care nu a reuşit să câştige nicio partidă, ca apoi să vină Tibor Selymes, care a reuşit să menţină echipa pe acel loc până la finalul campionatului (cu cele mai multe egaluri – 15). Totuşi în acest sezon, indecizia finanțatorului şi neîncrederea în stafful managerial a dus la o suită de rezultate contrastante, care a dus echipa de pe locul 6 (la un moment dat neînvinsă) aproape de zona fierbinte a  retrogrădarii (la 9 puncte de primul loc retrogradabil).

Clasamentul primei părţi:
Loc echipă               M V E Î GM-GP puncte
 9. Astra Ploieşti      18 6 7 5 17-17 25 puncte

ACASĂ:
Loc echipă               M V E Î GM-GP puncte
11. Astra Ploieşti      10 3 5 2  8-6  14 puncte

DEPLASARE:
Loc echipă               M V E Î GM-GP puncte
 9. Astra Ploieşti       8 3 2 3  9-11 11 puncte

Cea mai bună clasare: locul 6 (etapele 7-8, 11)
Cea mai slabă clasare: locul 17 (etapa 1)

Parcursul rezultatelor în cele 18 etape

Cel mai lung şir fără victorii s-a desfăşurat între etapa a 15-a şi a 18-a, când echipa a înregistrat 2 egaluri şi 2 înfrângeri; e interesant de observat că ambele egaluri au reprezentat remize fără gol marcat pe teren propriu. Totuşi, echipa a avut un şir de nouă meciuri în care nu a fost înfrântă între etapa a 3-a şi a 11-a (5 victorii şi 4 egaluri); această performanţă a fost realizată cu Marius Şumudică, care la prima înfrângere (cu Rapid, 0-2) a fost demis de Niculae. De altfel, în acea perioadă, de fiecare dată când a deschis scorul în prima repriză, Astra Ploieşti a câștigat meciul. Imediat după revenirea lui Selymes, s-a repus pe picioare şi şirul remizelor, 7, cele mai multe din Liga 1 (alături de U Cluj, Ceahlăul şi Tg. Mureş).

Antrenor(i): După ultimul sezon, în care a reuşit să salveze echipa de la retrogradare şi s-o claseze în prima jumătate, Tibor Selymes a continuat pe banca tehnică a ploieştenilor, mizându-se astfel pe continuitate. Lotul nu a suferit transformări majore, dar s-au resimţit unele din accidentările mai vechi (Măţel) sau, mai simplu, concurenţa slabă pe unele posturi. După înfrângerea de pe teren propriu cu nou-promovata Voinţa Sibiu, nervii spontani ai patronului i-au provocat demisia lui Tibor. Profitând de contextul retrogrădării grecilor de la Kavala, unde şi antrena, Şumudică a acceptat imediat oferta celor de la Astra, şi a reuşit în doar 10 etape un şir de 9 meciuri consecutive fără înfrângeri. Totuşi, acelaşi impuls prost al patronului au provocat o nouă demitere, dar şi o nouă revenire a unui antrenor la aceeaşi echipă în acelaşi sezon în Liga 1, după cazul Isăilă. În lipsă de alte soluţii, Selymes a fost readus la echipă, dar Astra s-a cramponat pentru moment într-un joc lent, fără sclipiri sau inovaţii instinctuale. Trebuie să punem în evidenţă că 76% din punctele Astrei au fost obţinute în perioada Şumudică.

Astra Ploieşti a avut în prima parte 2 antrenori, unul având două mandate:
Tibor Selymes (I) (1-2)       2 0 0 2  0-3   0 puncte
Marius Şumudică (3-12)       10 5 4 1 15-10 19 puncte
Tibor Selymes (II) (13-18)    6 1 3 2  2-4   6 puncte

Din lotul avut la dispoziție în această primă jumătate de sezon, cei trei antrenori au folosit 25 de jucători, din care 15 autohtoni şi 10 străini. Remarcăm un lucru interesant, că  tocmai fotbalistul cu cele mai minute jucate în tricoul Astrei este un jucător defensiv brazilian, cu afinităţi evidente de mijlocaş ofensiv, Junior Morais – 1557 minute; în schimb, William Amorim a jucat cel mai puţin, 12 de minute (însă cu multe meciuri la echipa a doua, din Giurgiu). Niciun jucător nu a fost integralist, deoarece stilul şi filosofiile de joc ale lui Selymes diferă de la un capăt la altul (unul bazat pe contraatac în bandă, altul cu aglomerare la mijloc).  De asemenea, au existat jucători care au fost incluși la începutul sezonului în lot, dar care din diferite motive, concurență sau accidentări, nu au reușit să prindă niciun minut: George Gavrilaş, Cătălin Grigore (portari) – Ştefan Bărboianu, Cătălin Gheorghe, Salif Nogo, Radek Opršal, Florin Pătraşcu (fundaşi) – Daniel Vădrariu, Ben Teekloh, Daniel Ochia (mijlocaşi). În această perioadă au debutat patru fotbaliști în Liga 1 (1 autohton şi 3 străini): Cezar Lungu (portar) - Bruno Miguel -Portugalia- (fundaş), Shikoze Udoji -Bulgaria- (mijlocaşi), Demba Touré -Senegal- (atacant).

Echipa tip (1-4-4-2): Lung Jr. – Mihalache, Găman, Goian (C), Morais – Strătilă, N’Doye, Seto, Băjenaru – Fatai, Miranda. Rezerve: Lungu – Miguel, Ţigănaşu, Udoji, Stan, Ologu, Măţel.

Lotul echipei a arătat astfel:
Portari:
01. Silviu Lung Jr. (04.06.1989, 15 meciuri, 1350 minute, 6 CG, 12 goluri primite)
33. Cezar Lungu (06.04.1988, 3 meciuri, 270 minute, 5 goluri primite)

Fundaşi:
25. Valerică Găman (25.02.1989, 14-1, 1113 minute)
06. Lucian Goian (C) (10.02.1983, 15-1, 1257 minute, 6 CG)
02. Alexandru Măţel (17.10.1989, 6-0, 483 minute)
05. Bruno Miguel (24.09.1982, 12-2 (+1ag), 951 minute, 2 CG) *
04. Ovidiu Mihalache (14.12.1984, 13-2, 1111 minute, 1 CG)
13. Junior Morais (22.07.1986, 18-0, 1557 minute, 1 CG)
16. Alexandru Ţigănaşu (12.06.1990, 10-1, 222 minute, 1 CG)

Mijlocaşi:
23. William Amorim (15.12.1991, 1-0, 12 minute)
30. Liviu Băjenaru (06.05.1983, 14-0, 1186 minute, 3 CG)
37. Michal Kubala (12.06.1980, 1-0, 77 minute)
91. Cosmin Matei (30.09.1991, 6-1, 217 minute)
78. Ousmane N’Doye (21.03.1978, 15-3, 1337 minute, 4 CG, 1 CR)
09. Marius Ologu (16.07.1989, 4-0, 265 minute, 1 CG)
08. Takayuki Seto (05.02.1986, 18-1, 1385 minute, 1 CG)
20. Alexandru Stan (21.11.1989, 10-0, 430 minute, 2 CG)
18. Sorin Strătilă (20.10.1986, 17-1, 1261 minute, 3 CG)
88. Shikoze Udoji (16.07.1986, 8-0, 528 minute, 2 CG)

Atacanţi:
10. Constantin Budescu (19.02.1989, 3-0, 69 minute)
21. Kehinde Fatai (07.09.1990, 17-4, 1234 minute, 4 CG)
14. Osvaldo Miranda (24.06.1984, 15-0, 923 minute, 5 CG, 1 CR)
17. Bogdan Rusu (09.04.1990, 7-0, 95 minute, 2 CG)
11. Marius Tigoianu (22.09.1989, 7-0, 339 minute, 1 CG)
07. Demba Touré (31.12.1984, 1-0, 45 minute)
* Bruno Miguel a fost scos din lot, după ce a marcat un autogol într-un meci cu echipa antrenată de fostul antrenor principal, Marius Şumudică – FC Braşov.
** Secţiunea gen 13-0, sau 17-1, reprezintă numărul de meciuri jucate şi de goluri marcate.

Media de vârstă: 24,4 ani
Golgheter: Kehinde Fatai (4 goluri)
Cel mai vârstnic jucător: Ousmane N’Doye (33 ani şi 9 luni)
Cel mai tânăr jucător: William Amorim (20 de ani)
Cel mai longeviv jucător: Takayuki Seto, Ovidiu Mihalache (vara lui 2007)
Ponderea autohtoni-străini: 15–10 (60%-40%)  
Tinere talente: Alexandru Ţigănaşu, William Amorim, Cosmin Matei, Kehinde Fatai, Bogdan Rusu.
* În acest calcul general intră doar fotbaliştii utilizaţi în campionat.

Astra Ploieşti a încasat 45 cartonaşe galbene: Silviu Lung Jr., Lucian Goian – 6 CG, Osvaldo Miranda – 5 CG, Ousmane N’Doye, Kehinde Fatai – 4 CG, etc. După cum se observă, cei mai avertizaţi jucători din lotul echipei au fost cei care au purtat cel mai mult banderola de căpitan (inclusiv N’Doye). Primul, Lung Jr. a venit după începutul campionatului, liber de contract, după ce fosta sa echipă Universitatea Craiova a fost dezafiliată de FRF şi s-a impus foarte repede, deoarece cota sa îl recomada ca un portar de perspectivă (meciuri la naţionala de tineret, evoluţii apreciate la Craiova), iar cartonaşele sunt o consecinţă a unor proteste sau a unor trageri de timp nesemnificative, totuşi importante în economia partidei. Legat de Lucian Goian, el a fost mutat pe mai multe posturi în acest sezon, alternând zona de mijloc cu cea din defensivă, lucru care l-a obligat să fie mobil şi să fie atent la atacurile adverse şi, inerent, pasibil să faulteze în momente importante ale meciului, pentru a nu lăsa concretizate contraatacurile echipei adverse. La fel ca şi fratele său, este un jucător care intră foarte mult la intimidare.

Astra Ploieşti a încasat 2 cartonaşe roşii: Osvaldo Miranda – etapa a 16-a, FC Braşov – Astra Ploieşti 2-0 (min. 13), Ousmane N’Doye – etapa a 16-a, FC Braşov – Astra Ploieşti 2-0 (min. 77). Toate cartonaşele roşii le-au primit într-un singur meci (tocmai în partida contra fostului antrenor, Şumudică, în care şi-au marcat autogol prin Miguel); de altfel cartonaşele nu au fost luate întâmplător, N’Doye şi Miranda (având o experienţă vastă în Liga 1) şi-au planificat destul de bine vacanţa, deoarece cartonaşul roşu obligă la o suspendare de 2 etape, atât cât mai era de disputat în acel moment din campionat. După primul „roşu” luat de Miranda, imediat după 5 minute, braşovenii au deschis scorul, ca apoi prin autogolul Miguel să decidă soarta partidei din prima repriză.

Cele mai multe minute le-au jucat: Junior Morais – 1557 minute, Takayuki Seto – 1385 minute, Silviu Lung Jr. – 1350 minute, Ousmane N’Doye – 1337 minute, Sorin Strătilă – 1261 minute, Lucian Goian – 1257 minute, Kehinde Fatai – 1234 minute, Liviu Băjenaru – 1186 minute, Valerică Găman – 1113 minute, Ovidiu Mihalache – 1111 minute, etc. Junior Morais s-a impus ca unul din jucătorii de bază a echipei, fiind adus în iarna lui 2010, în pauza sezonului trecut, ca soluţie pe banda stângă a apărării unde existau probleme (Mihalache improvizat pe stânga sau juniori promovaţi pe acel post). În acest campionat, a început toate cele 18 meciuri de până acum ca titular şi în doar 3 dintre ele s-au văzut schimbați la finalul partidei. De altfel, în aceste partide, echipa sa a întâlnit echipe din subsolul clasamentului, pe care nu a reuşit să le învingă (şi în două cazuri, a fost condusă la pauză la un gol diferenţă). Deşi are un profil ofensiv accentuat şi tehnica asta nu diferă foarte mult de a unui brazilian mediu, el joacă fundaş stânga. Următorul este unul din cei mai cunoscuţi stranieri care a jucat în campionatul nostru şi cel mai vechi de la echipă, el prinzând lotul CSM Ploieşti-ului din Liga 3, antrenat de Valeriu Răchită în urmă cu 4 ani. La fel ca şi Morais, s-a remarcat ca un jucător de bază, care îşi arată disponibilitatea a de intra la intimidare, aduce cât mai multă consistenţă la mijloc (chiar dacă nu mai poartă banderola).

Cele mai multe goluri le-au dat: Kehinde Fatai – 4 goluri, Ousmane N’Doye – 3 goluri (2p), Ovidiu Mihalache, Bruno Miguel – 2 goluri, etc. Deşi are doar 21 ani, Fatai s-a impus în Liga 1 ca un marcator constant (chiar dacă nu are o cotă de minim 10 goluri pe sezon); în primul lui sezon a reuşit să marcheze 7 goluri, tot atâtea cât a reuşit în Liga 2 cu Farul. Calităţile lui esenţiale sunt tehnica în regim de viteză şi plasamentul bun pe care şi-l ia în unele dueluri (atât unu la unu cu portarul, cât şi împotriva fundaşilor). La fel ca în sezonul trecut, golurile sale au contat enorm în economia partidelor avute de Astra cu Marius Şumudică pe bancă în sezonul acesta (Şumudică i-a fost antrenor principal şi pe vremea Farului în turul sezonului 2009-2010 de Liga 2). Continuând cu importanţa golurilor sale, el a marcat în 4 meciuri în care echipa nu a fost înfrântă: 3 victorii şi 1 egal: pe teren propriu a înscris mereu ultimul gol în ambele cazuri în a doua repriză (2-1 cu Rapid, 2-0 cu Mediaş) şi în deplasare de fiecare dată în prima repriză (2-1 cu Pandurii şi 1-1 cu Oţelul). De asemenea, N’Doye îşi respectă statutul de marcator, dar doar din faze fixe, mai exact penaliturile, la fel ca şi Mihalache (care e preferatul loviturilor libere), continuând cu Bruno Miguel care a fructificat cu capul două faze fixe din meciurile din deplasare.

În altă ordine de idei, doar un jucator a marcat mai mult de un gol într-o partidă: Ovidiu Mihalache. Ceea ce este interesant e că Mihalache e un jucător de apărare, cu o foarte mare eficacitate în faţa porţii. În afară că este polivalent în defensivă (fiind la origine stoper, mutat pe benzi în funcţie de contextul accidentărilor sau tacticii echipei), în acest sezon s-a afirmat prin goluri de la distanţă, peste 20 m de poarta adversă şi faze fixe. La fel de  remarcabil e că a reuşit să marcheze această dublă de care pomeneam în introducere, chiar în deplasare, pe Giuleşti, în acel 2-3 decis încă din prima repriză. Ambele goluri au fost marcate de la o distanţă apreciabilă, cu stângul şi cu dreptul. În plus, el a reuşit să creeze două faze de gol, centrând din lovitură liberă către doi fundaşi centrali (Miguel şi Goian) în meciuri care s-au terminat fără înfrângere. De asemenea, s-a înregistrat o medie de 2 goluri marcate în meciurile cu Astra protagonistă (cel mai animat fiind acel Rapid-Astra, 5-2). E interesant că Astra are acelaşi număr de goluri marcate şi primite (17).

De asemenea, echipa nu a beneficiat de niciun autogol, dar totuşi un jucător de la Astra, Bruno Miguel şi-a trecut numele pe lista marcatorilor la adversari, în etapa a 16-a, în deplasare, cu FC Braşov, 1-2. Momentul a fost considerat suspect de patronul Astrei (şi apoi de conducerea executivă), deoarece a marcat un autogol exact în favoarea unei echipe antrenate de fostul său antrenor, Şumudică; totuşi, e hazardat să se emită o judecată după un singur meci, dacă e să ne gândim că golurile lui Miguel au adus primele victorii în deplasare din acest sezon (1-0 la Mioveni şi 2-1 la Târgu-Jiu). Cele 17 goluri marcate de ploieșteni au avut următoarea genealogie: 6 goluri marcate cu piciorul drept, 6 cu dreptul, iar 5 după o lovitură de cap. Cum şi poziţia contează în alegerea unui şut sau traiectorie, doar 3 goluri s-au marcat de o la distanţă apreciabilă, din afara careului (de fiecare dată, echipa a marcat minimum două goluri şi nu a câştigat, Matei în Astra-Sportul 2-2, şi Mihalache – ambele goluri în Rapid-Astra 3-2).

Vorbind de fazele fixe, Ousmane N’Doye a executat toate loviturile de pedeaspă primite de echipa ploieşteană, 3 la număr, valorificând doar două din acestea (la fel ca Bawab de la Mediaş). De remarcat contextul meciurilor în care el s-a ocupat de aceste faze: toate cele trei penaltiuri au fost scoase pe teren propriu şi echipa nu a fost învinsă; atunci când N’Doye a înscris, Astra a marcat cel puţin două goluri; când a ratat, s-a limitat doar la un egal (1-1 cu Petrolul). La nivel opus, contra ploieştenilor s-au acordat două penalituri, toate transformate. În fiecare caz, echipa care a transformat a condus la 0 (Petrolul 1-0, Rapid 2-0) şi nu a pierdut, iar în meci s-au marcat cel puţin 2 goluri. Motivele diferă în fiecare caz: cu Petrolul a fost un henţ al lui Băjenaru şi cu Rapid – un fault al lui Morais la Surdu.

Continuând pe acest segment, pe baza fazelor fixe s-au marcat aproximativ jumătate din goluri, 8 – 2 din penalti, 3 din corner, 1 din lovitură liberă, 2 ca urmare a unei lovituri libere.

Cele mai multe pase decisive le-a dat: Ovidiu Mihalache – 2 pase, etc. Cel mai vechi jucător autohton din lotul echipei, la fel ca şi Takayuki, amândoi veniţi în vara lui 2007, s-a afirmat în majoritatea meciurilor ca un stoper, fundaş central de meserie. Având în vedere concurenţa, dar şi calităţile sale (detentă bună, şut bun de la distanţă), a fost mutat pe benzi (sezonul trecut pe stânga, în acest sezon pe dreapta). S-a afirmat în majoritatea jocurilor prin fazele create de el, nu numai goluri. De altfel, ambele pase de gol au reprezentat centrări din lovitură liberă către fundaşi centrali (Miguel – 2-1 cu Pandurii, gol care a adus trei puncte din deplasare şi Goian – 1-1 cu Petrolul, derbi nedecis cu rivala locală). Totuşi, se mai regăsesc doi jucători care au participat la crearea a două sau mai multor goluri, prin fazele încercate de aceştia, dar care nu pot fi trecute la categoria pase: Sorin Strătitlă – a centrat din corner la ultimul gol al Astrei în 2011, înscris de Takayuki la Chiajna şi a creat o fază de gol în care s-a implicat acelaşi Takayuki, cu un şut transversală, reluat apoi de Fatai în meciul de la Târgu-Jiu. Takayuki Seto – s-a implicat în faza povestită mai devreme privind golul lui Fatai cu Pandurii şi un gol marcat de Strătilă pe teren propriu cu Gaz metan Mediaş, 2-0.

Astra a evoluat astfel în cele două reprize: În prima repriză, de cele mai multe ori s-a terminat egal (8 ori), continuând cu un palmares de 3 victorii şi 7 egaluri. De asemenea, în acest interval au marcat 9 goluri şi au primit 14. A doua repriză, ca parte fracţională a meciului, a adus 6 victorii şi 12 egaluri pentru Astra, lucru care evidenţiază tendinţa spre regruparea a echipei în această perioadă a jocului (golaveraj 8-2). Referitor la goluri marcate, cele mai multe le-a înscris între min. 30 şi 45 (5g) şi cele mai puţine între min. de prelungiri (1g). Referitor la goluri primite, cele mai multe le-a încasat în primul sfert de oră (5).g

În privinţa arbitrajului, arbitrul cu cele mai multe meciuri cu Astra Ploieşti protagonistă a fost Ovidiu Haţegan (4 meciuri). De fiecare dată, Astra a fost gazdă şi a avut următoarele rezultate: 1 v – 2 e – 1 î (golaveraj 3-2). În aceste partide, Haţegan a acordat în medie peste 5 cartonaşe pe meci (11 cartonaşe pentru Astra în 4 m). De asemenea, arbitrul asistent cu cele mai multe prezenţe la meciurile Astrei (3) este Octavian Şovre.

La meciurile Astrei a fost o medie de 2.469 spectatori: pe teren propriu –  1.457, iar în deplasare – 3.837. Cea mai mare audienţă s-a înregistrat la meciul din deplasare cu Rapid, 2-3 (acasă: 6.000 (cu Steaua), deplasare: 8.000 (cu Rapid) ). Cea mai mică audienţă s-a înregistrat la un meci de pe teren propriu, cu CFR Cluj, 0-1 (etapa 18): (acasă: 150 (cu CFR Cluj), deplasare: 700 (cu Chiajna) ).

Propunerile pentru echipa toamnei Ligii 1 – 2011-2012 sunt: Silviu Lung Jr. (portar) – Ousmane N’Doye (mijlocaş defensiv)

* Mulțumiri lui Marian Dima, ziarist colaborator din Ploiești.