Retrospectiva Ligii 1: Dinamo Bucuresti

A doua echipă din istoria fotbalului româneasc (la nivel de palmares, 31 de trofee), Dinamo Bucureşti a avut o primă parte de campionat reuşită, afişând o siguranţă şi o stăpânire de sine interesantă, atât prin joc, cât mai ales prin rezultate. La începutul campionatului, Dinamo nu era văzută ca o pretendentă la titlul de campioană, deoarece nu a făcut transferuri răsunătoare în ceea ce priveşte numele jucătorilor, au adus un antrenor interimar (fără experienţă, ar spune presa), iar la nivelul conducerii (mai ales al acţionarilor) s-au produs multe schimbări de poziţii (venirea lui Săvulescu, retragerea temporară a lui Borcea, continuitatea tacită a lui Badea).

Remarcabil este contrastul între situaţia de la finalul lui 2010 (după 18 etape) şi cea de acum (tot după 18 etape). În sezonul trecut, echipa avea una din cele mai slabe defensive (31 de goluri primite în 18 meciuri), în schimb compensa cu cel mai bun atac (40 goluri), şi se clasa pe locul 6, în spatele unor echipe ca Oţelul, Timişoara, Vaslui şi Mediaş, dar deasupra Stelei. Lucrul comun de acum este că şi de data asta, Dinamo este peste Steaua în ceea ce priveşte poziţia din clasament. În perioada aceea, Ioan Andone era antrenor principal al echipei şi a încercat să schimbe echipa din mers, deşi obiectivul personal era cel de câştigare a campionatului.

Clasamentul primei părţi:
Loc echipă                  M  V E Î GM-GP puncte
 1. Dinamo Bucureşti       18 12 4 2 32-10 40 puncte

ACASĂ:
Loc echipă                  M V E Î GM-GP puncte
 7. Dinamo Bucureşti        8 5 2 1 16-8  17 puncte

DEPLASARE:
Loc echipă                  M V E Î GM-GP puncte
 1. Dinamo Bucureşti       10 7 2 1 23-6  23 puncte

Cea mai bună clasare: locul 1 (etapele 2-18)
Cea mai slabă clasare: locul 6 (etapa 1)

Parcursul rezultatelor în cele 18 etape:
Dinamo Bucureşti  V V V V V Î E V V V E E V V V Î E V

Cel mai lung şir fără victorii s-a desfăşurat pe parcursul a două etape şi a apărut de trei ori (etapele 6-7, 16-17 – o înfrângere şi un egal; 11-12 – două egaluri consecutive); în primele cazuri, înfrângerile s-au terminat sub acelaşi scenariu: dinamoviştii au deschis scorul, iar echipa adversă a revenit şi a câştigat cu 3-1 (Vaslui, respectiv Steaua, ambele participante în grupele Europa League); de altfel, prima înfrângere din campionat, de la Vaslui a venit după plecarea lui Gabi Torje în Italia la noua sa echipă, Udinese Calcio. Cel mai lung şir de victorii consecutive din prima ligă l-a avut Dinamo, cu 5 succese în primele 5 etape (dintre care 4 fără gol primit). De asemenea, echipa a avut un şir de nouă meciuri în care nu a fost înfrântă între etapa a 7-a şi a 15-a (6 victorii şi 3 egaluri); în plus, de trei ori au reuşit să lege trei victorii consecutive. Paradoxal faţă de sezonul trecut, Dinamo Bucureşti se poate lăuda cu cea mai bună defensivă din Liga 1 (10 goluri primite în 18 etape) şi cea mai bună echipă în deplasare (7v-2e-1î – 23 puncte, cel mai bună ofensivă în deplasare (23 goluri marcate). În plus, au cel mai mare număr de victorii – 12 (la fel ca CFR) şi cel mai mic număr de înfrângeri - 2. Până acum, dinamoviștii au reușit cele mai categorice victorii în deplasare: cu Gaz metan Mediaș și Ceahlăul Piatra-Neamț (ambele cu 5-0).

Antrenor(i): Liviu Ciobotariu este un antrenor care nu spune multe prin performanţele sale ca antrenor, dar ca jucător e unul dintre cei mai buni fotbalişti români de la finalul anilor 90, prezent la o Cupă Mondială cu naţionala României. El s-a făcut remarcat ca un fundaş central de perspectivă la FC Naţional şi Dinamo (ca variantă de rezervă pentru Gică Popescu la naţională) şi timp de patru ani a evoluat în Belgia, cel mai mult la Standard Liege. El s-a apucat de antrenorat în 2006. Atunci a fost adus la FC Naţional ca antrenor secund al lui Jean Vlădoiu; fostul golgheter nu a rezistat mult pe bancă şi primul meci al lui Ciobi ca principal (chiar şi din postura de interimar) a fost pe Giuleşti, un 1-2 cu Rapidul antrenat de Răzvan Lucescu. După acest moment, au urmat experienţele Dunărea Galaţi şi CS Otopeni; pe gălăţeni i-a luat de pe locul 12 şi i-a dus până pe locul 6 şi pe ilfoveni i-a promovat pentru prima dată în Liga 1 (cu 2 etape înainte de final, într-o serie cu FC Braşov, antrenat de FC Braşov). Totuşi, nu a continuat la Otopeni, aşa că s-a reorientat spre o altă echipă de Liga 2, Internaţional Piteşti (care avea ambiţii de promovare), dar a fost demis după 3 înfrângeri consecutive şi înlocuit cu Ştefan Stoica. Ciobotariu a revenit la Otopeni în ultima etapă a returului, dar nu a putut evita retrogradarea echipei (nici baremul nu a reuşit să îl îndeplinească). Fix 11 luni a stat la Otopeni în al doilea mandat,  având doar o înfrângere în 11 meciuri în noul sezon de Liga 2.

Ciobotariu a revenit în Liga 1, pentru puţin timp, la Pandurii Târgu-Jiu, unde a stat tot 11 meciuri, dar nu a reuşit decât o victorie, Cârţu fiind nevoit să revină la echipă. În septembrie 2010 a ajuns la CF Brăila, unde a stat doar 5 etape şi a luat un punct, ca apoi pe 29 decembrie să semneze cu Dinamo; mai exact, a fost pus antrenor al echipei secunde a lui Dinamo, pe care a salvat-o de la retrogradare (locul 12 din 16). Din vară a fost numit la echipa mare şi a reuşit să impună o tactică defensivă organizată, devenind un paradox sportiv (dacă privim retrospectiv sezonul trecut).

Echipa tip (1-4-4-2): Bălgrădean – Luchin, Grigore, Moţi, Diabaté – Rus, D. Koné, Munteanu, Alexe – Dănciulescu (C), Niculae. Rezerve: Naumovski – Scarlatache, Stoica, Pătraşcu, Bakaj, Ganea, Ţucudean.

Din lotul avut la dispoziție în această primă jumătate de sezon, cei trei antrenori au folosit 22 de jucători, din care 19 autohtoni şi 3 străini. Remarcăm că  tocmai fotbalistul cu cele mai minute jucate în tricoul lui Dinamo este portarul Cristian Bălgrădean – 1620 minute, care a prins toate minutele în acest campionat (integralist), lucru care evidenţiază strategia şi organizarea apărării începând cu buturile; în schimb, Raphael Stănescu a jucat cel mai puţin, 14 de minute (din cauza concurenţei şi a lipsei de experienţă). De asemenea, au existat jucători care au fost incluși la începutul sezonului în lot, dar care din diferite motive, concurență sau accidentări, nu au reușit să prindă niciun minut: George Curcă, Kristijan Naumovski, Alexandru Pena (portari) – Sergiu Homei, Dan Bucşă (fundaşi), Răzvan Cazacu (mijlocaş). În această perioadă nu a debutat niciun fotbalist în Liga 1 din cadrul echipei Dinamo, astfel se subliniază atât omogenitatea lotului, cât şi accentual pus pe jucătorii români.

Lotul echipei a arătat astfel:
Portari:
34. Cristian Bălgrădean (21.03.1988, 18 meciuri, 1620 minute, 2 CG, 10 goluri primite)

Fundaşi:
02. Zie Diabaté (02.03.1989, 17-0, 1467 minute, 3 CG)
21. Dragoş Grigore (07.09.1986, 15-0, 1350 minute, 6 CG)
24. Srdjan Luchin (04.03.1986, 13-0, 1159 minute, 3 CG)
30. Cosmin Moţi (03.12.1984, 15-2, 1325 minute, 6 CG)
32. Nicolae Muşat (04.12.1986, 2-0, 153 minute)
03. Cristian Pulhac (17.08.1984, 2-0, 60 minute, 1 CG)
15. Adrian Scarlatache (05.12.1986, 8-0, 643 minute, 2 CG)

Mijlocaşi:
10. Marius Alexe (22.02.1990, 12-1, 717 minute, 2 CG)
20. Elis Bakaj (25.06.1987, 11-1, 262 minute, 3 CG)
05. Djakaridja Koné (01.01.1986, 16-1, 1440 minute, 4 CG)
07. Cătălin Munteanu (26.01.1979, 17-1, 1501 minute, 4 CG)
08. Bogdan Pătraşcu (07.05.1979, 9-0, 351 minute, 1 CG)
26. Laurenţiu Rus (07.05.1985, 17-1, 1474 minute, 3 CG)
33. Raphael Stănescu (27.06.1993, 1-0, 14 minute)
06. Dorel Stoica (15.12.1978, 7-1, 426 minute)
22. Gabriel Torje (22.11.1989, 5-1, 377 minute, 1 CG) *

Atacanţi:
25. Ionel Dănciulescu (C) (06.12.1976, 18-8, 1443 minute, 2 CG)
19. Liviu Ganea (23.02.1988, 9-1, 207 minute)
09. Marius Niculae (16.05.1981, 18-14, 1594 minute, 3 CG)
14. Georgian Păun (24.10.1985, 2-0, 55 minute, 1 CG)
29. George Ţucudean (30.04.1991, 12-0, 110 minute, 1 CG)
* Gabriel Torje a fost transferat la Udinese Calcio la începutul sezonului.
** Secţiunea gen 13-0, sau 17-1, reprezintă numărul de meciuri jucate şi de goluri marcate.

Media de vârstă: 25,7 ani
Golgheter: Marius Niculae (14 goluri)
Cel mai vârstnic jucător: Ionel Dănciulescu (35 ani)
Cel mai tânăr jucător: Raphael Stănescu (18 ani şi 6 luni)
Cel mai longeviv jucător: Zie Diabaté (ianuarie 2008)
Ponderea autohtoni-străini: 19-3 (86%-14%).
Tinere talente: Marius Alexe, Raphael Stănescu, George Ţucudean
* În acest calcul general intră doar fotbaliştii utilizaţi în campionat.

Dinamo a încasat 48 cartonaşe galbene: Cosmin Moţi, Dragoş Grigore – 6 CG, Djakaridja Koné, Cătălin Munteanu – 4 CG, etc. După cum observăm, există o sincronizare în ceea ce priveşte avertizările cu cartonaş galben și organizarea pe plan central atât a defensivei, cât şi la mijloc. Ambii fundaşi centrali (Moți-Grigore) sunt jucători duri, dar destul de fragili (primul riscă să recidivize în viitor din cauza viciului său de afuma, iar al doilea se poate accidenta des şi pe termen lung); majoritatea avertismentelor le-au luat ca urmare a unor faulturi tactice, care au împiedicat un contraatac, o fază/acţiune a adversarilor să recidivize într-un mod nefericit. În continuare, în top se observă şi prezenţa celor doi mijlocaş centrali (Kone-Munteanu), opuşi ca sarcini de joc, dar care s-au completat bine şi în acest aspect al cartonaşelor. Primul este un închizător sigur, care a reuşeşte să ţină mingea la picior şi s-o îndepărteze din careul propriu, iar al doilea se implică în faze ofensive rapide şi eficient pentru Dinamo, fiind cel mai bun servant din Liga 1, cu 9 pase în prima jumătate de campionat. Totuşi, fiind rapid şi tehnic, Munteanu este expus atât trucurilor fundaşilor adverşi şi cât şi tentaţiei de a simula un fault ce poate aduce o fază fixă, care mai apoi să fie exploatată. Cele mai multe cartonașe galbene le-au încasat jucătorii din apărare, 21 la număr, dar mijlocul vine din urmă cu 18 avertizări, fapt ce subliniază aglomerarea terenului când mingea este la adversari şi siguranţa de a pasa între ei la distanţe foarte mici.

Un alt capitol la care este Dinamo stă foarte bine sunt cartonaşele roşii. În primele 18 etape ale campionatului, niciun jucător de la Dinamo nu a fost eliminat în timpul unui meci de către arbitru. E de remarcat faptul că e singura echipă din Liga 1 care se poate lăuda, până la această oră, cu acest avantaj, de a nu fi avut niciun jucător suspendat în urma unui cartonaş roşu. Pe de altă parte, poate înseamna o strategie de a odihni jucătorii în meciurile cu adversari mai uşor de gestionat prin unele cartonaşe galbene luate intenţionat. Totuşi, de urmărit evoluţia „câinilor” în retur şi cum vor gestiona acest statut în contextul unei lupte din ce în ce mai strânse pentru titlu.

Cele mai multe minute le-au jucat: Cristian Bălgrădean – 1620 minute, Marius Niculae – 1594 minute, Cătălin Munteanu – 1501 minute, Laurenţiu Rus – 1474 minute, Zie Diabaté – 1467 minute, Djakaridja Koné – 1440 minute, Ionel Dănciulescu – 1443 minute, Dragoş Grigore – 1350 minute, Cosmin Moţi – 1325 minute, Srdjan Luchin – 1159 minute, etc. Vreau să notez, înainte de a vorbi despre fiecare punct în parte, că 10 jucători din 11 obişnuit au peste 1100 de minute jucate în sezonul acest, lucru ce subliniază omogenitatea lotului şi regruparea în momente grele sau delicate (cum ar fi plecarea lui Torje şi reprofilarea lui Rus, venirea lui Luchin după primele 5 etape de campionat). Pe primul loc îl regăsim pe Cristian Bălgrădean, integralist în acest campionat, confirmând prin evoluţiile sale o oarecare siguranţă, colaborată cu ajutorul fundaşilor; totuşi a primit 6 goluri (din totalul de 10) în două meciuri cu echipe care au participat în faza grupelor Europa League, 3 cu Vaslui, 3 cu Steaua, în faţa unor jucători care posedă o tehnică apreciabilă (aşa declară jurnaliştii). Pentru viitor, un lucru de observat şi de gândit pentru Bălgrădean este că toate golurile primite în această jumătate de sezon au fost încasate când Dinamo se afla în avantaj (de patru ori când avea 1-0, o dată la 3-0). Aşa cum zic englezii – clean sheets, Bălgrădean a avut şi el asemenea performanţe: două şiruri de patru meciuri consecutive fără gol primite (etapele 1-4 şi 9-12). Remarcăm din topul de mai sus că doar un singur post nu este acoperit de un jucător mileminutar, mijlocaş stânga. Pe acel post s-a improvizat cu Bakaj, Munteanu, chiar dacă Alexe este titular de drept, dar ultimul a fost o perioadă lungă accidentat.

Cele mai multe goluri le-au dat: Marius Niculae – 14 goluri (5 p), Ionel Dănciulescu – 8 goluri, etc. Cei doi veterani îşi confirmă statutul şi experienţa prin contribuţia pragmatică la rezultatele echipei cu cele 22 goluri marcate împreună (69% din totalul de goluri). Despre Dănciulescu şi pe Dănciulescu îl ştim de foarte mult timp, aşa că vom începe cu liderul marcatorilor la Dinamo, golgheterul Ligii 1 la finalul lui 2011, Marius Niculae. „Săgeată”, cum este poreclit de colegi şi alintat în presă, îşi confirmă statutul de golgeter, având unul din cele mai bune sezoane din cariera sa, cu 14 de „perforări”, apropiindu-se de recordul de 20 goluri înscrise în sezonul 2000-2001, sezon care l-a propulsat la Sporting Lisabona, unde a fost antrenat de Ladislau Boloni.

Din cele 14 goluri, cele mai multe le-a marcat cu piciorul stâng (8), restul reuşindu-le cu capul (3) şi cu dreptul (3), dar toate din interiorul careului; din cele 8 goluri marcate cu piciorul stâng, 5 au fost reuşite de la punctul cu var, şi doar o dată, în derbiul cu Steaua nu a reuşit să câştige; golurile cu capul s-au înscris în momente esenţiale (deschiderea şi închiderea scorului); în meciurile în care Niculae a înscris cu dreptul, de fiecare dată Dinamo a câştigat şi a marcat 5 goluri (5-0 Mediaş, 5-1 Petrolul, 5-0 Ceahlăul). În meciurile de pe teren propriu a înscris doar 3 goluri, faţă de meciurile din deplasare, unde are un procentaj mult mai bun, 11 goluri (peste 79% din golurile lui); când a înscris în deplasare, echipa lui a câştigat de fiecare dată (a primit gol doar în două meciuri – 5-1 cu Petrolul, 3-2 cu CFR). În plus, în prima repriză înscris doar 4 goluri în acest sezon, faţă de partea a doua, când a marcat 10 (din care 8 numai în ultimul sfert de oră), lucru ce demonstrează tenacitatea sa şi puterea de a regrupa echipa în jurul lui (fiind şi fost căpitan al câinilor); de altfel golurile sale din repriza a doua au ajutat Dinamo să câştige cel puţin 8 meciuri în campionat (5 în deplasare şi 3 acasă). Din fază fixă a înscris 7 goluri (5 din lovitură de pedeapsă – 4 cauzate de fault şi 1 după henţ, şi încă două după cornere). De asemenea, Niculae a creat faze de poartă, care s-au concretizat în gol: două penaltiuri obţinute şi 2 pase decisive; de fiecare dată când a fost faultat în careu, s-a întâmplat într-un meci din deplasare, în care Dinamo a câştigat cu 5-0 (cu Mediaş şi Ceahlăul) şi cele două pase le-a servit lui Dănciulescu şi Bakaj în meciuri de pe teren propriu, ambele câştigate cu 2-0 (Pandurii şi Chiajna). Pe de altă parte, cel care i-a dat cele mai multe pase de gol a fost Cătălin Munteanu (cu 3 pase).

Dănciulescu e un atacant care nu mai are nevoie de prezentări, care a ajuns la cota de 200 de goluri marcate în Liga 1, chiar în acest sezon, în victoria 5-0 de la Piatra-Neamţ. În 5 cazuri, evoluţia meciului l-a făcut să înscrie înaintea lui Marius Niculae; la fel ca şi colegul din atac, a marcat mult în deplasare (5 goluri) faţă de 3 de pe teren propriu (în meciuri fără gol primit pentru Dinamo); 5 goluri le-a marcat în repriza a doua, faţă de 3 marcate în prima repriză, lucru la care se aseamănă din nou cu Niculae. Tot ca Niculae, a primit şi el trei pase de la Cătălin Munteanu. Totuşi, ei se diferenţiază prin piciorul de execuţie preferat: Danciu a marcat 7 goluri cu piciorul drept şi unul prin lovitură de cap.

În altă ordine de idei, doar un jucător a marcat mai mult de un gol într-o partidă: Marius Niculae. Astfel, în prima jumătate de campionat, Niculae a reuşit să înscrie 3 „duble” şi 1 „hattrick”; de altfel, el este lider în Liga 1 la capitolul „duble” (două goluri pe meci), peste Pancu (cu două), nu şi la „hattrick-uri”, unde Wesley are deja două. Trebuie să observăm contextul în care s-au marcat aceste 12 goluri: „dublele” şi „hattrickul” au fost reuşite în meciuri cu cel puţin 5 goluri înscrise, de 3 ori Dinamo a marcat 5 goluri în deplasare; cele 3 „duble” au fost reuşite în a doua repriză. Cum scriam în introducere, Dinamo se poate lăuda cu cel mai bun atac în meciurile de deplasare (23 goluri).

De asemenea, echipa nu a beneficiat de niciun autogol, dar nici vreun jucător de la Dinamo nu a înscris în proprie poartă, lucru ce demonstrează eficienţa jocului bun din apărare. Cele 32 goluri marcate de „câini” au avut următoarea genealogie: 13 goluri marcate cu piciorul stâng, 12 cu dreptul, iar 7 după o lovitură de cap. Cum şi poziţia contează în alegerea unui şut sau traiectorie, doar 3 goluri s-au marcat de o la distanţă apreciabilă; acele meciuri cu gol marcat de dinamovişti din afara careului s-au terminat cu cel puţin 2 goluri înscrise. Singurul gol pe greşeala personală a adversarului l-a marcat Niculae la Mediaş, după o pasă greşită a lui Trtovac către atacantul dinamovist.

Vorbind de fazele fixe, Dinamo Bucureşti a beneficiat de şapte lovituri de pedeapsă (din care 6 transformate) fiind echipa cu cele mai multe penaltiuri primite din Liga 1. Din cele şapte penaltiuri, primele două au fost executate de Cătălin Munteanu în prima repriză (în acele momente scorul era 0-0): cu Mediaş a transformat cu stângul pentru 1-0, cu Pandurii a ratat. Chiar în meciul cu Pandurii, s-a schimbat executantul obişnuit cu Marius Niculae. De atunci, acesta a transformat fiecare lovitură de pedeapsă, cu acelaşi picior (cel stâng) şi a adus cel puţin 12 puncte pe baza acestei faze.  În două cazuri au fost faultaţi Niculae, apoi Torje, continuând cu cei care au primit penalti doar o dată: Dănciulescu, Ganea. Un penalti a venit în urma unui henţ, singurul lovitură de la 11 metri care nu a contat în ecuaţia finală a partidei. De asemenea, (alături de Sportul şi Oţelul), Dinamo este echipa cu cele mai puţine penaltiuri acordate împotrivă (1): în meciul CFR-Dinamo, 2-3, când Cadu a deschis scorul după un fault al lui Scarlatache la Ronny, partidă în care Dinamo a revenit de două ori după ce a fost condusă şi a câştigat.

Continuând pe acest segment, pe baza fazelor fixe s-au marcat un sfert din goluri, 9 – 6 din penalti, 3 din corner, niciunul în urma unei lovituri libere.

Cele mai multe pase decisive le-a dat: Cătălin Munteanu – 9 pase, etc. Despre Cătălin Munteanu ştim mai multe decât că este poreclit „Cap de Zmeu”, fiind un golgheter recunoscut la începuturile carierei, la Steaua, dar care, acum, spre final, se remarcă foarte mult prin faze construite şi pase decisive pentru colegi. Acestea au constat în faze fixe, lansări în adâncime de la 30 m distanţă, sau devieri rapide pentru colegi. Inspiraţia sa a fost dovedită la finalul partidelor, fiecare meci încheiându-se cu 3 puncte câştigate (5 la număr); în fiecare s-au marcat minimum 3 goluri, lucru care demonstrează încă o dată rapiditatea şi alternanţa scorului în funcţie de jocul rapid şi de posesie. El pendulează între centru şi flancul stâng, şi în funcţie de contextul jocului, poate juca şi vârf retras. Revenind la cele 9 pase, ele sunt dispuse astfel privind intervalul orar: 6 pase în prima repriză, 3 în repriza a doua; 8 servicii au venit în urma unei acţiuni ample, iar doar una ca parte a unei faze fixe (cornerul). Jucătorii cărora le-a dat de cele mai multe ori ultima pasă sunt chiar cei doi atacanţi, Marius Niculae şi Ionel Dănciulescu (fiecăruia cu câte 3). De două ori a reuşit să dea 3 pase decisive într-un meci; de fiecare dată Dinamo a marcat 5 goluri şi a câştigat la pas (5-1 cu Petrolul şi 5-0 cu Ceahlăul). În plus, la începutul campionatului, avea responsabilitatea de a executa toate fazele fixe, inclusiv lovituri de pedeapsă, dar a fost schimbat cu Niculae, după ce a ratat un penalti într-un meci cU Pandurii. Deşi nu i-am menţionat mai sus, Gabi Torje şi Laurenţiu Rus au participat de multe ori ca servanţi la goluri, fiecare cu câte 4 pase, ceea ce arată că postul de mijlocaş dreapta, indiferent de jucător, are un rol foarte bine demarcat de a crea faze concrete de poartă, în timp ce ceilalţi aglomerează mijlocul şi flancul stâng, ca apoi să lase un culoar liber către poartă.

Dinamo a evoluat astfel în cele două reprize: În prima repriză, de cele mai multe ori s-a terminat egal (10 ori), continuând cu un palmares de 7 victorii şi 1 înfrângere. De asemenea, în acest interval au marcat 14 goluri şi au primit 4. A doua repriză, ca parte fracţională a meciului, a adus 9 victorii, 2 înfrângeri şi 7 egaluri pentru Dinamo, lucru care evidenţiază consistenţa în a ţine de rezultat şi a controla jocul (au marcat 18 şi au primit 16). Referitor la goluri marcate, cele mai multe le-a înscris în ultimul sfert de oră –regulamentar- (9g) şi cele mai puţine între min. 60 şi 75 (2g). Referitor la goluri primite, cele mai multe le-a încasat în al treilea sfert de oră, min. 30 şi 45 (3g); în primul sfert de oră nu a primit niciun gol până acum.

În privinţa arbitrajului, arbitrii cu cele mai multe meciuri în care s-a implicat Dinamo au fost Alexandru Tudor şi Cristian Balaj (fiecare cu câte 2 meciuri). Interesant e că Balaj a arbitrat doar meciuri de pe teren propriu ale dinamoviştilor, spre deosebire de Tudor care a fost tot timpul în deplasare. Cât timp Balaj a arbitrat, media pe meci a cartonaşelor era de 4 galbene (cu 5 avertismente per total pentru Dinamo). Cu Tudor la centru, dinamoviștii sunt neînvinși, iar media cartonaşelor galbene este de peste 7 cartonaşe galbene pe meci (a arătat 14 avertismente dinamoviştilor).

De asemenea, arbitrii asistent cu cele mai multe prezenţe la meciurile lui Dinamo (3) sunt Sebastian Gheorghe şi Radu Ghinguleac, iar arbitrul de rezervă cu cele mai multe convocări e Cătălin Popa, 2.

La meciurile lui Dinamo s-a înregistrat o medie de 5.986 spectatori: pe teren propriu –  3.725, iar în deplasare – 7.494. Cea mai mare audienţă s-a înregistrat la meciul din deplasare, cu U Cluj, 0-0 (etapa 12) (acasă: 15.000 (cu Steaua), deplasare: 21.320 (cu U Cluj) ). Cea mai mică audienţă s-a înregistrat la un meci de pe teren propriu, cu Voinţa Sibiu, 1-0 (etapa 14): (acasă: 300 (cu Voinţa Sibiu), deplasare: 2.500 (cu Astra) * au mai fost două meciuri fără spectatori pe terenul lui Dinamo, în etapa a 3-a, cu Pandurii şi în etapa a 9-a, cu Chiajna).

Propunerile pentru echipa toamnei Ligii 1 – 2011-2012 sunt: Laurenţiu Rus (mijlocaş dreapta), Cătălin Munteanu (mijlocaş ofensiv), Marius Niculae (vârf împins)