Retrospectiva Ligii 1: Petrolul Ploiesti

Echipa din Ploieşti nu a impresionat în această primă jumătate de campionat, menţinând statutul unei nou-promovate mediocre, care alternează rezultatele bune cu cele proaste. Lotul numeros şi plin cu jucători noi nu l-a ajutat pe Răchită să aibă o constanţă în evoluţii şi jocuri, nivelul de Liga 2 fiind încă în prezent atât în atmosfera echipei, cât şi în comportamentul unor huligani, care au produs celebrul accident al lui Galamaz de la meciul Petrolul-Steaua. Însă, cu toate obstacolele, Valeriu Răchită a manageriat clubul în aşa fel încât poziţia de la finalului 2011 să găsească echipa ploieşteană deasupra locurilor retrogradabile.

La finalul anului trecut, 2010, Petrolul se clasa pe locul 2, după ce avusese un start lansat şi ocupase mult timpul primul loc, dar din cauza unor paşi greşiţi în deplasare şi a constanţei din tur a Voinţei Sibiu, nu a rămas lider. Era la egalitate de puncte, cu CS Mioveni, 28 puncte, dar avea un golaveraj mai bun (25-13, deci +12). Se vede totuşi diferenţa între cele două eşaloane, deoarece numărul golurilor a variat (a marcat cu 10 goluri mai puţin şi a primit cu 8 goluri mai mult). În ultima etapă a reuşit promovarea, după o victorie pe teren propriu cu 2-0.

Clasamentul primei părţi:
Loc echipă                  M V E Î GM-GP puncte
13. Petrolul Ploieşti      18 4 6 8 15-21 18 puncte  

ACASĂ:
Loc echipă                  M V E Î GM-GP puncte
16. Petrolul Ploieşti       8 2 1 5  7-13 7 puncte

DEPLASARE:
Loc echipă                  M V E Î GM-GP puncte
 8. Petrolul Ploieşti      10 2 5 3  8-8  11 puncte

Cea mai bună clasare: locul 5 (etapa 1)
Cea mai slabă clasare: locul 14 (etapa 4)

Parcursul rezultatelor în cele 18 etape:
Petrolul Ploieşti  V E Î Î V Î Î Î E V E Î E Î V E E Î

Cel mai lung şir fără victorii a constat, în cele mai multe cazuri (2) în patru meciuri; prima dată a presupus 3 înfrângeri și 1 egal (etapele 6-9), iar a doua oară, 2 egaluri și 2 înfrângeri (etapele 11-14). Echipa a reuşit să lege două serii de 3 meciuri consecutive fără înfrângere (între etapele 9-11 și etapele 15-17); Per total, echipa a lăsat impresia unei inconstanțe, cel mai sigur cauzată de schimbările dese de lot și promovarea într-un eșalon cu care unii jucători nu sunt obișnuiți.

Antrenor(i): Valeriu Răchită este un nume foarte important pentru suporterii ploieşteni, în ceea ce priveşte cariera sa de jucător. Cu peste 160 de meciuri în tricoul Petrolului, el a devenit un simbol pentru suporterii ploieşteni, fiind unul dintre artizanii câştigării Cupei României din 1995. El s-a retras în 2004, când evolua ca fundaş central la Steaua şi a fost izolat o perioadă de fenomnul fotbalistic.

A revenit la Petrolul în postura de antrenor principal în 2005, cu care a ratat promovarea în prima ligă, după ce a terminat pe locul 3 într-o serie cu Universitatea Craiova și Unirea Urziceni (amândouă au promovat, una de pe primul loc, cealaltă după un play-off). După acest eșec, el a renunțat o perioadă la activitatea de antrenor, după ce nu a reușit să se înțeleagă cu Chimia Brazi, nou-promovată în Liga 2. În vara lui 2007, a decis să întocmească și să realizeze un proiect care să readucă Petrolul în Liga 2, cu o nouă echipă, CSM FC Ploiești 52, care era rezultatul unei campanii de sensibilizare a autorităților pentru susținerea unei echipe locale, capabile să reprezinte județul la un nivel decent în prima ligă. Acest lucru s-a întâmplat, dar omul care s-a ocupat financiar de această echipă era Ioan Neculaie. Localnicii știu despre problema unei posibile confuzii între Petrolul și Astra, care s-au desființat și reînființat într-un mod destul de arbitrar.

Revenind la performanțe, Răchită a promovat fără probleme în Liga 2, dar în locul lui a fost adus Marius Șumudică, în iarna anului 2009, când echipa se clasa pe locul 3. Aceasta a revenit la Petrolul, cu care a terminat pe locul 3 în sezonul 2009-2010, în spatele Sportului și Victoriei Brănești, la fel ca în 2006. După nenumărate încercări, Răchită și ai lui au găsit soluția cea mai convenabilă de a promova fără prea multe obstacole: mutarea în Seria Vestică; acest lucru s-a întâmplat și echipa a promovat chiar în ultima etapă, cu un punct avans în fața celor de la Bihor (cărora nu le-a fost acceptată licența, din cauza unor datorii financiare).

Echipa tip (1-4-2-3-1): Zimmermann – Străuţ, Šipovič, Melinte, Stoica – Bărbulescu, Enescu – Dumitru (C), Negru, Stoimirović – Opriţa. Rezerve: Bornescu - Barbu, Petrovic, Borza, Tudor, Apostu, Komazec.

Din lotul avut la dispoziție în această primă jumătate de sezon, Răchită a  folosit 26 de jucători, din care 20 autohtoni şi 6 străini. Remarcăm că  tocmai fotbalistul cu cele mai minute jucate în tricoul ploieştenilor este fundașul stânga Pompiliu Stoica - 1530 minute (fost jucător la Steaua în perioada Pițurcă); în schimb, Nicolae Mitea a jucat cel mai puţin, 21 minute (şi a marcat un gol, dar eficienţa nu s-a făcut simţită). De asemenea, au existat jucători care au fost incluși la începutul sezonului în lot, dar care din diferite motive, concurență sau accidentări, nu au reușit să prindă niciun minut: Marko Campar (portar) – Sorin Buşu (fundaş). În această perioadă au debutat nouă fotbaliști în Liga 1 (4 autohtoni şi 6 străini): Suat Zendeli –Macedonia- (portar), Nenad Đurović –Muntenegru-, Aleksandar Petrović –Serbia-, Mihai Tudor (fundaşi), Valentin Bărbulescu, Victoraş Cataramă, Dănuţ Enescu, Aleksandar Stoimirović –Serbia- (mijlocaşi), Nikola Komazec –Serbia (atacant).

Lotul echipei a arătat astfel:
Portari:
01. Mircea Bornescu (03.05.1980, 5 meciuri, 450 minute, 1 CG, 3 goluri primite)
22. Suat Zendeli (24.02.1981, 6 meciuri, 493 minute, 1 CG, 1 CR, 10 goluri primite)
12. Eduard Zimmermann (18.04.1983, 7 meciuri, 586 minute, 3 CG, 8 goluri primite)

Fundaşi:
06. Radu Barbu (29.08.1989, 3-0, 270 minute, 1 CG)
25. Nenad Đurović (17.01.1986, 3-0, 105 minute, 1 CG)
04. Cristian Melinte (09.05.1988, 10-0, 871 minute, 3 CG)
03. Aleksandar Petrović (22.03.1983, 9-0, 722 minute, 2 CG)
69. Enes Šipovič (11.09.1990, 14-0, 1258 minute, 3 CG, 1 CR)
08. Pompiliu Stoica (09.10.1976, 17-0, 1530 minute, 4 CG)
23. Bogdan Străuţ (28.04.1986, 12-0, 891 minute, 3 CG)
21. Mihai Tudor (07.10.1983, 6-0, 488 minute, 1 CG)

Mijlocaşi:
15. Valentin Bărbulescu (28.12.1985, 12-0, 737 minute, 4 CG)
18. Adrian Borza (18.02.1985, 11-2, 434 minute, 4 CG)
10. Alexandru Buhuşi (31.05.1990, 5-0, 263 minute, 2 CG)
05. Alin Buleică (12.09.1991, 4-0, 262 minute)
14. Victoraş Cataramă (10.01.1989, 4-0, 140 minute) *
02. Florentin Dumitru (C) (23.05.1977, 17-0, 1299 minute, 1 CG)
26. Dănuţ Enescu (16.07.1987, 15-0, 1107 minute, 3 CG, 1 CR)
27. Ciprian Milea (12.07.1984, 3-0, 55 minute, 1 CG)
20. Valentin Negru (04.09.1982, 15-2, 1224 minute, 4 CG, 1 CR)
07. Aleksandar Stoimirović (11.12.1982, 14-1, 839 minute, 6 CG)

Atacanţi:
09. Bogdan Apostu (20.04.1982, 5-0, 246 minute, 1 CG, 1 CR)
11. Nikola Komazec (15.11.1987, 11-2, 623 minute, 2 CG)
29. Nicolae Mitea (24.03.1985, 2-1, 21 minute)
19. Daniel Opriţa (10.08.1981, 17-7, 1495 minute, 3 CG)
92. Mihăiţă Roman (31.05.1992, 11-0, 335 minute, 1 CG)
* Victoraș Cataramă a fost transferat la începutul sezonului la AS Ștefănești
** Secţiunea gen 13-0, sau 17-1, reprezintă numărul de meciuri jucate şi de goluri marcate.

Media de vârstă: 26,2 de ani
Golgheter: Daniel Opriţa (7 goluri)
Cel mai vârstnic jucător: Pompiliu Stoica (35 ani şi 2 luni)
Cel mai tânăr jucător: Mihăiţă Roman (19 ani şi 7 luni)
Cel mai longeviv jucător: Mihai Tudor (iulie 2006)
Ponderea autohtoni-străini: 20-6 (77%-23%)
Tinere talente: Enes Šipovič, Radu Barbu, Alexandru Buhuşi, Alin Buleică, Mihăiţă Roman.
* În acest calcul general intră doar fotbaliştii utilizaţi în campionat.

Petrolul a încasat 55 cartonaşe galbene: Aleksandar Stoimirović – 6 CG, Valentin Negru, Pompiliu Stoica, Valentin Bărbulescu, Adrian Borza –  4 CG, etc. Patru din cei cinci jucători prezenți în acest top sunt îndeosebi jucători de mijloc, unii cu valențe mixte, atât ofensive, cât și defensive, în majoritate, jucători ce pun bază foarte mult pe presarea și tachinarea adversarului. Liderul acestui top este Stoimirovic, un sârb venit în această vară, care s-a remarcat prin polivalența sa, jucând atât extremă dreaptă cât și extremă stângă pentru Petrolul, fiind un jucător implicat mult în fazele ofensive. Acesta are un start destul de puternic, având începuturi bune de meci, fapt ce îl demonstrează și nr de cartonașe obținute în prima repriză, 5 din cele 6; asta arată faptul că e un jucător activ, care este expus atât simulărilor adversarilor, cât și un inițiator de atacuri, presinguri care pot fragiliza echipa adversă. Mai exact, el s-a implicat în trei faze care au dus la marcarea unui gol de către ploieșteni: o centrare fructificată cu capul de Komazec în meciul cu Chiajna, un gol cu stângul marcat din acțiune și un penalti obținut și apoi fructificat de către Oprița (ultimele cu Voința Sibiu). Cele mai multe cartonașe galbene le-au încasat jucătorii de la mijloc, 25 la număr, lucru care confirmă strategia lui Răchită de a agasa echipele adverse și provoca la un contraatac, pe care să-l speculeze (din postura de echipă mică).

Petrolul Ploiești a încasat 5 cartonaşe roşii: Dănuț Enescu – etapa 1, Petrolul Ploieşti – Oţelul Galaţi 2-1 (min. 90+1), Suat Zendeli – etapa 2, FC Vaslui – Petrolul Ploiești (min. 43), Bogdan Apostu – etapa a 4-a, Universitatea Cluj – Petrolul Ploiești 3-2 (min. 54), Enes Šipovič – etapa a 14-a, Petrolul Ploiești – FCM Târgu-Mureș 0-1 (min. 88), Valentin Negru – etapa a 14-a, Petrolul Ploiești – FCM Târgu-Mureș 0-1 (min. 90+2). Trebuie remarcate următoarele aspecte: 1 eliminare a fost resimțită în prima repriză, iar celelalte patru s-au petrecut în a doua repriză (din care patru chiar în ultimele 10 minute, 2 chiar în prelungiri). De asemenea, 2 mijlocaşi defensive au fost eliminaţi în aceste partide (Dănuț Enescu și Vali Negru, ambii în meciuri de pe teren propriu). În plus, un arbitru a eliminat doi jucători de la Petrolul Ploiești, Ovidiu Hațegan din Arad (pe Sipovic și Negru). De fiecare dată, când pe teren propriu i-a fost eliminat un jucător din meci, Petrolul a primit cel puțin un gol (de menționat că acel gol l-a primit de fiecare dată înainte de cartonașul roșu).

Cele mai multe minute le-au jucat: Pompiliu Stoica – 1530 minute, Daniel Oprița – 1495 minute, Florentin Dumitru – 1299 minute, Enes Šipovič – 1258 minute, Valentin Negru – 1224 minute, Dănuț Enescu – 1107 minute, etc. Din jucătorii enumeraţi mai sus, 5 au un profil cu o oarecare nuană defensivă (inclusiv Dumitru, Negru și Enescu, primul fundaș dreapta la origini și ceilalți închizători). Astfel, Răchită este adeptul unui jucător extrem de dur, bazat pe forţa fizică, prin care presează adversarul să cedeze şi să lovească pe contraatac. Pompiliu Stoica a fost jucătorul cu cele mai multe minute jucate, bifând toate minutele în meciurile pe care le-a jucat; totuși nu a prins topul integraliștilor, deoarece unul din meciurile pe care le-a jucat a fost decis la masa verde, acel 0-3 cu Steaua; alături de Oprița, Dumitru și Răchită, acesta întrăgește o parte din nucleul echipei Steaua din perioada lui Pițurcă din anii 2000-2004. De altfel, deși este cel mai vârstnic jucător al echipei, nu au existat soluții pe postul lui (Bușu fiind un jucător cu carențe fizice după ce a fost declarat liber în urma dezafilierii Craiovei).

Cele mai multe goluri le-au dat: Daniel Oprița – 7 goluri, Valentin Negru, Nikola Komazec – 2 goluri, etc. Daniel Oprița este recunoscut pentru microbiștii fotbalului românesc prin prestațiile sale în tricoul Stelei; el a participat la campania europeană a steliștilor din 2006, care a culminat cu o semifinală pierdută în fața englezilor de la Middlesbrough; ca un detaliu interesant, el e cel care a pasat la golul lui Bănel Nicoliță din sfertul cu Rapid, ce a dus echipa în acea fază. Revenind la prezent, Oprița a reușit să-și revină la Petrolul după o perioadă nefericită a carierei, cauzată de o gravă accidentare suferită în iarna lui 2006, la un Craiova-Steaua, 0-0; după acel episod a fost transferat la Dinamo, unde nu s-a impus, continuând cu alte experiențe pasagere la UTA Arad, Deportivo Lorca  (liga a treia spaniolă), FC Baku și FC Aarau, echipe unde nu a reușit deloc să marcheze; a avut o perioadă de trei ani și ceva în care nu a reușit să marcheze într-o partidă oficială. Venirea lui Daniel la Ploiești s-a dovedit benefică, reușind în ultimele două sezoane să marcheze 15 goluri, ultimele 11 ducând echipa chiar în Liga 1.

Revenind în prezent, Oprița s-a dovedit un jucător locomotivă, golurile sale împingând echipa tot mai departe de locurile retrogradabile, deoarece în fiecare, echipa a obținut mai multe puncte decât a pierdut. Cu cele 7 goluri din acest sezon și-a depășit performanța privind nr. de maxim de goluri marcat într-un sezon de Liga 1 pentru o echipă (Steaua – 5 g în două rânduri: 2005 și 2007).

Din cele 7 goluri, cele mai multe le-a marcat cu piciorul drept (5), iar celelalte două au venit în urma unei lovituri de cap. Din poziţia de extremă laterală, stânga, dreapta, cât și de vârf împins, a creat faze şi a transformat goluri care au adus 10 puncte (peste 55% din totalul punctelor). Toate golurile sale au fost marcate din careu; 5 pe teren propriu şi 2 în deplasare; 2 în prima repriză și 5 în repriza secundă. Vorbind de nr. de puncte afișat mai sus, e necesar să punctăm din nou asupra eficienței evoluției sale (nicio partidă în care el a înscris nu a fost pierdută de Petrolul). Interesant e că ultimele 5 goluri le-a înscris în urma unor faze fixe, spre deosebire de primele două, din prima etapă, care au venit în urma unor faze construite de coechipieri: 4 penaltiuri transformate (unul obținut chiar de el) și unul după un corner executat de F.Dumitru. De fiecare dată când a înscris pe teren propriu mai mult de un gol, echipa sa a primit la rându-i gol, în ambele cazuri portarul titular fiind Eduard Zimmermann. În două cazuri a reușit să deschidă scorul, exact în meciurile din deplasare cu Astra și Mediaș. În concluzie, trebuie menționat că nr. de goluri înscrise de oltean reprezintă aproximativ jumătate din totalul de goluri ale ploieștenilor în această primă jumătate.

În altă ordine de idei, doar un jucător a marcat mai mult de un gol într-o partidă: același Daniel Oprița. Astfel, în prima jumătate de campionat, Daniel a reuşit să înscrie 1 „dublă” şi 1 „hattrick”; primele două goluri le-a înscris în prima etapă, chiar împotriva campioanei en-titre, după ce gălățeni deschiseseră scorul în prima repriză; Oprița a egalat în min. 72, iar în prelungiri a adus primele 3 puncte în Liga 1 după o pauză lungă de șapte ani (ultima victorie până atunci fiind un 3-2 acasă cu Timișoara). Hat-trick-ul, însă, a fost reușit într-un meci care a ridicat multe polemici în jurul arbitrului Andrei Chivulete, care a scăpat meciul de sub control după ce a eliminat doi jucători de la oaspeți, Voința Sibiu. De altfel, Oprița a marcat cele trei goluri, chiar în a doua repriză, după ce oaspeții au rămas fără doi membri în prima repriză; doua dintre goluri au fost înscrise din penalti, momente în care Dănălache s-a întors cu spatele la arbitru și la jucător, iar apoi nu a schițat niciun gest, în semn de protest la calitatea arbitrajului.

De asemenea, echipa a beneficiat de un autogol (într-un meci din etapa a 4-a, disputat în deplasare la Mediaș, cu U Cluj, pierdut 2-3, în care ploieștenii au egalat, după o respingere nereușită a unui șut de către Pele); în schimb niciun vreun jucător de la Petrolul nu a înscris în proprie poartă. Exceptând autogolul, cele 14 goluri marcate de „lupii galbeni” au avut următoarea genealogie: 8 goluri marcate cu piciorul dreptul, 4 după o lovitură de cap și 2 cu piciorul stâng. Cum şi poziţia contează în alegerea unui şut sau traiectorie, doar două goluri au fost înscrise din afara careului (arătând că echipa nu e dispusă nici la riscuri, nici la sclipiri personale ale unor jucători, fie talentați, fie tineri) - Oprița (în 2-1 cu Oțelul) și Vali Negru (în 2-0 cu Chiajna). De asemenea, s-a înregistrat o medie de 2 goluri marcate în meciurile cu Petrolul protagonistă (cel mai animat fiind acel Petrolul-Dinamo, 1-5).

Vorbind de fazele fixe, Petrolul a beneficiat de cinci lovituri de pedeapsă (din care patru transformate). Execuțiile reușite au fost fructificate de Daniel Oprița în patru rânduri, iar singura ratare a avut-o Adrian Borza (într-un meci din deplasare cu CFR Cluj, care după ratare, a înscris totuși în poarta lui Beto). Oprița a reușit să fructifice toate loviturile de pedeapsă pe care le-a executat, având un procentaj de 100% în acest sens; toate golurile au fost înscrise cu piciorul drept; două au fost marcate acasă și două în deplasare; 1 în prima repriză și 3 în a doua repriză (unul chiar în prelungire). Interesant e că de 3 ori au fost faultați jucători ai Petrolului (într-un caz și Oprița), iar unul din penaltiuri a venit în urma unui henț (Băjenaru în Astra-Petrolul, 1-1). Amintim din nou că de fiecare dată când Oprița a înscris, în cazul acesta, de la 11m, echipa sa nu a pierdut, mai mult decât atât, a adus 7 puncte clubului.

Continuând pe acest segment, pe baza fazelor fixe s-au marcat mai mult decât jumătate din goluri, 8 – 4 din penalti, 1 după ratarea unui penalti, 2 după cornere și 1 după o lovitură liberă.

Nu există un jucător care să se fi detașat cu multe pase decisive în lotul Petrolului. Dar totuşi se regăsec doi jucători care au creat două faze care s-au concretizat în goluri (ambii de flanc drept): Bogdan Străuț și Florentin Dumitru. Bogdan Străuț a fost primul care a ajuns la două assisturi, după ce în prima etapă a creat golul marcat de Oprița după o lovitură de cap (cel de 1-1 din min. 72 din meciul de pe teren propriu cu Oțelul) și patru etape mai târziu, la Chiajna (când Vali Negru a deschis scorul cu dreptul în minutul 11 tot din pasa sa); ambele faze reușite de Străuț sunt centrări reușite numai din acțiune. La rându-i, Florentin Dumitru a dat două pase, prima lui Oprița în acel Voința Sibiu, 4-1 (la scorul de 3-0) și la ultimul gol din 2011, reușit de Komazec pe terenul Sportului Studențesc, în min. 48, care a adus doar un punct ploieștenilor; ambele faze reușite de Dumitru sunt centrări reușite numai din faze fixe, din corner, fructificate ambele cu capul. Per total, 3 assisturi au fost reușite în a doua repriză și 1 în prima repriză, 2 pe teren propriu și 2 în deplasare, 3 goluri au fost reușite cu capul și 1 unul cu piciorul drept. Pragmatic, cele patru faze create de Străuț și Dumitru au adus echipei numaipuțin de 10 puncte.

Petrolul a evoluat astfel în cele două reprize (fără a pune la socoteală meciul pierdut la masa verde cu Steaua): În prima repriză, de cele mai multe ori s-a terminat egal (8 ori), continuând cu un palmares de 5 înfrângeri şi 4 victorii. De asemenea, în acest interval au marcat 6  goluri şi au primit 11. A doua repriză, ca parte fracţională a meciului, a adus 8 egaluri, 4 victorii și 5 înfrângeri pentru ploieșteni, lucru care poate arăta o oarecare resemnare şi plafonoare (fără a se diferenția de prima repriză cu foarte mult). Referitor la goluri marcate, cele mai multe le-a înscris în primul sfert de oră al reprizei secunde (4g) şi cele mai puţine între min. 15-30, 30-45 și minutele de prelungire din finalul meciurilor (1g). Referitor la goluri primite, cele mai multe le-a încasat în al doilea sfert de oră al primei reprize, primul și și ultimul sfert al reprizei secunde (4g).

În privinţa arbitrajului, arbitrul cu cele mai multe meciuri în care Petrolul a fost protagonistă este Ovidiu Hațegan cu 3 meciuri (adaug că și Robert Dumitru a arbitrat și 3 meciuri ale Petrolului, dar unul a fost pierdut la masa verde și nu se contabilizează). Cu Hațegan la centru, ploieștenii nu au câștigat nicio partidă și au marcat doar un gol, media de cartonașe a arădeanului fiind de peste 3 CG pe meci (11 cartonașe galbene și 3 cartonașe roșii, 2 eliminări chiar la Petrolul). De asemenea, asistenții Florin Păunescu și Octavian Șovre s-au regăsit în 3 meciuri ale Petrolului.

La meciurile Petrolului s-a înregistrat o medie de 4.187 spectatori: pe teren propriu –  6.711, iar în deplasare – 2.420. Cea mai mare audienţă s-a înregistrat la meciul de pe teren propriu (disputant la Buzău – în condițiile construcției arenei din Ploiești), 0-1 cu Rapid (etapa 3), (acasă: 15.000 (cu Rapid), deplasare: 6.000 (cu Oțelul),). Cea mai mică audienţă s-a înregistrat la un meci din deplasare, cu Sportul, 1-1,  (etapa 17): (acasă: 1.500 (cu Ceahlăul), deplasare: 700 (cu Sportul) plus un meci disputant fără spectatori la Mediaș cu U Cluj gazdă). Menționăm că nr. de spectatori de la Petrolul-Steaua nu a fost contabilizat, deoarece rezultatul meciului a fost stabilit în afara terenului de sport și orice statistică aferentă acestui meci nu se mai poate lua în calcul.

Propunerile pentru echipa toamnei Ligii 1 – 2011-2012 sunt: Pompiliu Stoica (fundaș stânga) – Daniel Oprița (extremă laterală)

* Mulțumiri lui Liviu Manolache, statistician colaborator.