Retrospectiva Ligii 1: Steaua Bucuresti

Steaua a avut un început greoi de campionat, în nota obișnuită a ultimilor ani, când echipa a stagnat într-o mediocritate a resemnării; mai precis, calificarea în extremis în fiecare sezon de Europa League este tratată mereu ca o performanță unică și irepetabilă, deși conjunctura o impunea ca favorită (atât prin numele adversarului, cât și prin trecutul istoric). În acest sezon echipa a suferit multe transformări, deoarece după venirea din vară a unui nou antrenor, după pregătirea de vară au început și transferurile cu nume importante. Acest lucru s-a văzut în evoluția incipientă a echipei, care nu era omogenizată și închegată pe deplin, diferența de timp simțindu-se evident. La fel ca și în 2009, s-a speculat bine ca la mijlocul toamnei să fie adus un antrenor nou care să revigoreze un pic forma echipei, acest lucru întâmplându-se cu un loc 4 la finalul lui 2011 și calificarea în etapa primăvăratică a cupelor europene.

La finalul anului 2010, Steaua se clasa pe un loc 7, după ce în toamna lui 2010 se perindaseră nu mai puțin de 5 antrenori (Pițurcă-Neagoe-Dumitrescu-Iordănescu-Lăcătuș), cu un golaveraj asemănător (un gol în plus marcat și 2 goluri mai mult primite) cu o diferență de 3 puncte între cele două sezoane. Se repetă multe motive, care au devenit clișeice de-a lungul timpului: expunerea enormă în presă, hazardul patronului, lipsa de valoare a jucătorilor a aduși (deși majoritatea sunt bine cotați și schimbările dese de antrenori, în funcție de interesele lor sau ale patronului).

Clasamentul primei părţi:
Loc echipă                  M V E Î GM-GP puncte
 4. Steaua Bucureşti       18 9 5 4 24-14 32 puncte  

ACASĂ:
Loc echipă                  M V E Î GM-GP puncte
 1. Steaua Bucureşti       10 7 2 1 16-6  23 puncte

DEPLASARE:
Loc echipă                  M V E Î GM-GP puncte
10. Steaua Bucureşti        8 2 3 3  8-8  9 puncte

Cea mai bună clasare: locul 2 (etapa 3)
Cea mai slabă clasare: locul 10 (etapa 1)

Parcursul rezultatelor în cele 18 etape:
Steaua Bucureşti    E V V Î V Î Î E V E E V V Î V V E V

Cel mai lung şir fără victorii s-a desfășurat între etapele 6-8 (2 înfrângeri și 1 egal); de altfel, echipele, în fața cărora nu au reușit să câștige steliștii, erau antrenate de 3 din cei mai experimentați antrenori din Liga 1 (Pustai – cel mai longegiv, Grigoraș și Mulțescu – cu peste 200 de meciuri ca antrenori principali). Totuşi, echipa a avut un şir de şase meciuri consecutive în care nu a fost înfrântă (între etapa a 9-a şi a 13-a): 3 victorii şi 3 egaluri; de altfel, echipa nu a pierdut în acea perioadă în fața celorlalte trei echipe participante în sesiunea de toamnă a cupelor europene (victorie cu Oțelul și egaluri cu Rapid și Vaslui); Per total, echipa a lăsat impresia unei inconstanțe, cel mai sigur cauzată de schimbările comportamentale ale lui Gigi Becali, care a decis în ultimii ani, câți antrenori pot veni și pot pleca, ce jucători pot veni și pot pleca, și pe ce stadioane pot veni și pot pleca.

Antrenor(i): Steaua București este un club cu o istorie și tradiție bogată în performanțe și în trofee, dar în egală măsură și în schimbarea antrenorilor în conformitatea cu dorințele sau frustrările patronului. În acest sezon, după o perioadă incertă la începutul verii cu mulți antrenori refuzați, la sfatul lui Mihai Stoica, pe atunci manager general, a mizat pe un antrenor străin, Ronny Levy. Israelianul este cunoscut în țara sa pentru performanțele de la Maccabi Haifa, trei titluri consecutive plus o victorie pe Anfield, iar în România avusese o experiență precedentă la Unirea Urziceni, cu care a terminat pe locul 2 în Liga 1 și cu care a fost aproape de a-o elimina pe Zenit, dar după acel moment, practic a început drumul spre nicăieri și sfârșit al echipei din Bărăgan. Acesta s-a reîntors în campionatul intern, (de menționat că Licența Pro expiră după trei ani fără angajament), la Beitar Jerusalem, o echipă destul de bine cotată în rândul suporterilor locali, aflată la acel moment într-o situație ingrată, cea de a retrograda (pe care a salvat-o în final). Însă, venirea la Steaua a fost târzie ca și aducerea jucătorilor noi, majoritatea veniți la finalul verii, perioadă când campionatul începuse deja și pregătirea fizică din cantonamente a fost pierdută (lucru văzut și în evoluție acestora). Presiunea patronului, a suporterilor și a brandului l-au făcut să aibă rezultate mediocre și nu a rezistat decât până la sfârșitului lui septembrie.

La mijlocul toamnei, spre surprinderea multora, a fost adus Ilie Stan, unul dintre jucătorii care a prins tranziția Stelei de la sfârșitul anilor 80 spre începutul anilor 90, un antrenor care a prins ultimii 5 ani ca experiență de principal doar la echipe obscure și necunoscute, precum Târgoviște, Giurgiu, Brănești și Mioveni (la care a stat doar două etape în incipitul sezonului). Adus inițial ca o variantă ieftină și ușor de manevrat, el s-a dovedit o surpriză interesantă, reușind să mobilizeze o echipă descurajată de desele nereușite din trecut, totul culminând cu o victorie în fața lui Dinamo și o calificare în primăvara Europa League după o pauză de 5 ani, lucruri apreciate de specialiști, suporteri și chiar și de patron. Totuși, mai e mult până departe pentru ca Ilie Stan să obțină o performanță importantă, pe una ratând-o în Cupa României.

Steaua București a avut în prima parte 2 antrenori, cu următorul palmares:
Ronny Levy (1-8)         8 3 2 3 11-9 11 puncte
Ilie Stan (9-18)        10 6 3 1 13-5 21 puncte

Echipa tip (1-4-4-2): Tătăruşanu – Martinović, Geraldo, Iliev, Latovlevici – Prepeliţă, Bourceanu (C), Brandán, Tănase – Rusescu, Costea. Rezerve: Stanca – Galamaz, Emeghara, Nicoliţă, Bicfalvi, Tatu, Nikolić.

Din lotul avut la dispoziție în această primă jumătate de sezon, Levy și Stan au folosit 28 de jucători, din care 21 autohtoni şi 7 străini. Remarcăm că  tocmai fotbalistul cu cele mai minute jucate în tricoul Stelei este Pablo Brandan – 1394 minute; în schimb, Dorinel Popa a jucat cel mai puţin, 6 minute (a jucat doar în prima etapă). De asemenea, au existat jucători care au fost incluși la începutul sezonului în lot, dar care din diferite motive, concurență sau accidentări, nu au reușit să prindă niciun minut: Valentin Cojocaru (portar) – Bogdan Mustață (fundaș dreapta), Cristian Puskas (mijlocaș). În această perioadă au debutat patru fotbaliști în Liga 1 (3 autohtoni şi 1 străin): Valeriu Lupu (fundaș) – Ionuț Năstăsie (mijlocaș) – Iulian Roșu, Leandro Tatu –Brazilia- (atacanți).

Lotul echipei a arătat astfel:
Portari:
01. Răzvan Stanca (18.01.1980, 5 meciuri, 405 minute, 3 goluri primite)
12. Ciprian Tătăruşanu (09.02.1986, 13 meciuri, 1125 minute, 11 goluri primite)

Fundaşi:
23. Geraldo Alves (08.11.1980, 12-1, 1040 minute, 4 CG)
03. Ifeanyi Emeghara (24.03.1984, 8-0, 542 minute)
22. George Galamaz (05.04.1981, 7-0, 580 minute, 1 CG)
06. Florin Gardoş (29.10.1988, 2-0, 177 minute, 1 CG, 1 CR)
04. Valentin Iliev (11.08.1980, 11-1, 990 minute, 5 CG)
14. Iasmin Latovlevici (11.05.1986, 16-0, 1177 minute, 3 CG, 1 CR)
19. Valeriu Lupu (24.01.1991, 1-0, 15 minute)
18. Novak Martinović (31.01.1985, 10-1, 777 minute, 2 CG)
02. Gabriel Matei (26.02.1990, 3-0, 119 minute)

Mijlocaşi:
30. Liviu Băjenaru (06.05.1983, 1-0, 71 minute) *
30. Tiberiu Bălan (17.02.1981, 5-0, 201 minute)
26. Eric Bicfalvi (05.02.1988, 9-0, 540 minute, 5 CG)
55. Alexandru Bourceanu (C) (24.04.1985, 15-0, 1350 minute, 5 CG)
05. Pablo Brandán (05.03.1983, 16-0, 1394 minute, 2 CG)
27. Ionuţ Năstăsie (07.01.1992, 3-0, 73 minute)
16. Bănel Nicoliţă (07.01.1985, 5-0, 450 minute, 1 CG) *
47. Dorinel Popa (29.11.1988, 1-0, 6 minute)
11. Andrei Prepeliţă (08.12.1985, 9-0, 594 minute, 2 CG, 1 CR)
08. Mihai Răduţ (18.03.1990, 3-0, 24 minute, 1 CR)
10. Cristian Tănase (18.02.1987, 14-2, minute, 1195 minute, 3 CG)

Atacanţi:
07. Florin Costea (16.05.1985, 9-1, 393 minute, 2 CG)
09. Mihai Costea (29.05.1988, 16-5, 1016 minute, 4 CG)
90. Stefan Nikolić (18.05.1990, 15-1, 597 minute, 2 CG)
28. Iulian Roşu (30.05.1994, 1-0, 18 minute)
24. Raul Rusescu (09.07.1988, 15-7, 791 minute, 4 CG)
77. Leandro Tatu (26.04.1982, 12-2, 1069 minute)
* Liviu Băjenaru şi Bănel Nicoliţă au fost transferaţi la începutul sezonului la Astra Ploieşti, respective AS St. Etienne.
** Secţiunea gen 13-0, sau 17-1, reprezintă numărul de meciuri jucate şi de goluri marcate.

Media de vârstă: 25,1 de ani
Golgheter: Raul Rusescu (7 goluri)
Cel mai vârstnic jucător: Răzvan Stanca (31 ani şi 11 luni)
Cel mai tânăr jucător: Iulian Roșu (17 ani şi 6 luni)
Cel mai longeviv jucător: Ifeanyi Emeghara –Nigeria- (iulie 2007)
Ponderea autohtoni-străini: 21-7 (75%-25%)
Tinere talente: Gabriel Matei, Valeriu Lupu, Ionuț Năstăsie, Mihai Răduț, Iulian Roșu.
* În acest calcul general intră doar fotbaliştii utilizaţi în campionat.

Steaua a încasat 46 cartonaşe galbene: Alexandru Bourceanu, Valentin Iliev, Eric Bicfalvi – 5 CG, Geraldo Alves, Mihai Costea, Raul Rusescu – 4 CG, Iasmin Latovlevici, Cristian Tănase – 3 CG, etc. Primii trei jucători din top sunt trei jucători recunoscuți pentru duritatea lor și pentru presiunea pusă adversarilor; doi sunt închizători recunoscuți pentru tacklinguri reușite și faze de atac concretizate în gol chiar, iar celălalt unul dintre cei mai promitățori (într-o perioadă) fundași centrali din Bulgaria (cu o lovitură bună de cap). Primul are o explicație logică pentru aceste avertismente, el fiind căpitanul, însușindu-și multe riscuri pentru a-și coordona echipa și a menține presiunea asupra adversarului. Este un jucător dur, care se implică mereu în recuperarea mingii, dar destul de nou în lotul Stelei. Alături de el, cele mai multe CG le-au primit Valentin Iliev, un jucător înalt solid, care se presupune că ar avea un joc aerian superior (mai ales cu ajutorul brațelor  și coatelor), iar despre Eric Bicfalvi se știe că e un jucător tehnic, cu rolul de a schimba mereu pasele atât pe benzi, un dispecer retras față de clasicul număr 10. De altfel, desele cartonașe le-a luat ori după proteste, ori după faulturi tactice. Ultimul gol marcat de Steaua prin Iliev a venit din centrarea venită din corner al lui Alex Bourceanu, lucru care confirmă importantă. Cele mai multe cartonașe galbene le-au încasat jucătorii de la mijloc - 18 la număr, dar și apărarea vine din urmă cu 16 avertizări, fapt ce subliniază aglomerarea terenului când mingea este la adversari şi pressingu pe care îl pun jucătorii atunci când nu reușesc să aibă mingea.

Steaua București a încasat 4 cartonaşe roşii: Mihai Răduț – etapa 2, Steaua București – CS Mioveni 4-0 (min. 88), Iasmin Latovlevici – etapa 7, Steaua București – Pandurii Târgu-Jiu 1-2 (min. 18), Florin Gardoș – etapa a 7-a, Steaua București – Pandurii Târgu-Jiu 1-2 (min. 87), Andrei Prepeliță – etapa a 11-a, Steaua București – Rapid București 0-0 (min. 66). Trebuie remarcate următoarele aspecte: 3 eliminări au fost resimțite în a două reprize (în două cazuri, echipa nereușind să câștige). De asemenea, jucătorii au fost mereu eliminați în meciurile de pe teren propriu care s-au disputant de fiecare dată pe un alt stadion, decât cel usual – Steaua din Ghencea. În plus, un arbitru a eliminat trei jucători de la Steaua, Istvan Kovacs din Carei (pe Răduț, Latovlevici și Gardoș). De fiecare dată, când pe teren propriu i-a fost eliminat un jucător din meci, meciuri în care s-au marcat cel puțin 3 goluri.

Cele mai multe minute le-au jucat: Pablo Brandán – 1394 minute, Alexandru Bourceanu – 1350 minute, Cristian Tănase – 1195 minute, Iasmin Latovlevici – 1177 minute, Ciprian Tătărușanu – 1125 minute, Leandro Tatu – 1069 minute, Geraldo Alves – 1040 minute, Mihai Costea – 1016 minute, etc. Din jucătorii enumeraţi mai sus, 5 au un profil cu o oarecare nuanță ofensivă (inclusiv Brandan, care a evoluat și ca fundaș central, și ca fundaș stânga). Atât în mandatul foarte scurt al lui Levy, cât și cel incert al lui Ilie Stan, cel mai important rol în echipa Stelei l-a avut argentinianul Pablo, lucru confirma chiar și de cifrele sale, care are cele mai multe minute jucate în campionat alături de căpitanul Bourceanu cu peste 1300 de minute. În afară că este autorul a trei pase decisive, Pablo s-a implicat prin multe faze, ori ca inițiator, ori ca jucător faultat, o experiență acumulată atât în campionatul intern, cât și în cupele europene în perioada Unirea Urziceni. Numărul mic de jucători cu peste 1000 de minute arată că echipa a fost într-o continuă transformare, rulând 28 de jucători în 18 etape, timp în care au avut destul inconstanță. Privindu-i pe Tănase, Costea, Tatu și Latovlevici, ei se regăsesc în lista de „hot prospects” pe care Gigi o solicită fiecărui antrenor să o folosească în tentativa de-a-i vinde cât mai repede și ușor. Geraldo e printre cei mai disciplinați și experimentați fundași centrali ai echipei, lucru evident din cifre și evoluțiile sale, apreciate atât de presă, cât și de specialiști.

Cele mai multe goluri le-au dat: Raul Rusescu – 7 goluri, Mihai Costea – 5 goluri, Cristian Tănase, Leandro  Tatu – 2 goluri, etc. Rusescu este un jucător tânăr care a ajuns la cel mai important nivel al fotbalului românesc – un club cu peste 50 de trofee interne și o participare constantă în cupele europene; el la origine este oltean, crescut la Râmnicu-Vâlcea de unde a și ajuns la Unirea Urziceni, formație pe care Dan Petrescu a antrenat-o cu mare succes; același Petrescu i-a observat potențialul și pentru a-l nivela în timp l-a împrumutat la echipe de ligă secundă, unde putea să-și facă jocul și să-și crească nivelul; în scurt timp s-a întors la Urziceni, cu care a luat titlul de campion al României și cu care a jucat în grupele Ligii Campionilor. Totuși, cea mai bună evoluția a sa a fost în sezonul 2009-2010, când echipa a terminat pe locul 2 și a marcat 8 goluri. În acest sezon poate depăși acest nivel, deoarece are deja 7 înscrise în tur.

Din cele 7 goluri, cele mai multe le-a marcat cu piciorul drept (6), iar celălalt l-a reușit cu piciorul stâng. Din poziţia de extremă dreapta, cât și de vârf retras, a creat faze şi a transformat goluri care au adus 15 puncte (aproape 50% din totalul punctelor). Patru goluri le-a marcat din careu și 3 din afara careului; 5  au fost reușite în meciurile cunoscute ca fiind pe teren propriu și 2 în deplasare, chiar pe terenul lui Dinamo; 3 în prima repriză și 4 în repriza secundă. Vorbind de nr. de puncte afișat mai sus, e necesar să punctăm din nou asupra eficienței evoluției sale (doar o partidă în care a înscris a fost pierdută, cu Pandurii – în condiții special, cu doi jucători eliminați la Steaua). Interesant e că 6 goluri le-a înscris în urma unor faze lucrate, doar una venind din fază fixă – chiar din penalty cu FC Brașov. Când a marcat în a doua repriză, Steaua a câștigat de fiecare dată pe teren propriu, iar în meci s-au înscris minimum 3 goluri. De patru a închis scorul și doar o dată a înscris primul în meci. Colegul său, Mihai Costea a înscris 5 goluri, toate cu piciorul drept în meciuri pe care Steaua nu le-a pierdut (3 din careu și 2 din afara careului).

În altă ordine de idei, doar un jucător a marcat mai mult de un gol într-o partidă: același Raul Rusescu. Astfel, în prima jumătate de campionat, Raul a reuşit să înscrie 1 „dublă”, și tocmai împotriva marei rivale, Dinamo București – chiar pe terenul acesteia. Cele două goluri au venit după ce dinamovistul Niculae a deschis scorul din penalti: Rusescu a egalat imediat după 2 minute (min. 22) printr-un șut din afara careului și în repriza secundă a întors scorul printr-un gol din acțiune (min. 59). În acel meci a reușit să-și treacă numele pe lista marcatorilor și colegul său din atac – Mihai Costea.

De asemenea, echipa nu a beneficiat de niciun autogol, dar nici vreun jucător de la Steaua nu a înscris în proprie poartă, lucru ce demonstrează eficienţa jocului bun din apărare, fiind în aceeași postură ca și Dinamo. Cele 21 goluri marcate de „steliști” (fără a luat în considerare acel 3-0 de la masa verde) au avut următoarea genealogie: 15 goluri marcate cu piciorul drept, 4 după o lovitură de cap, iar 2 cu stângul. Cum şi poziţia contează în alegerea unui şut sau traiectorie, doar 6 goluri s-au marcat de o la distanţă apreciabilă.

Vorbind de fazele fixe, Steaua Bucureşti a beneficiat de cinci lovituri de pedeapsă (din care doar 2 au fost transformate) fiind echipa cu cele mai multe penaltiuri ratate din Liga 1 (3). De fiecare dată a executat un jucător diferit. Primul a fost Tănase care a ratat în a doua etapă, într-un 4-0 cu CS Mioveni, la scorul de 0-0; al doilea a fost Brandan care a ratat tot într-un meci considerat pe teren propriu, într-un 2-0 cu FCM Tg. Mureș, la scorul 2-0, după ce argentinianul centrase decisiv la cele două goluri; al treilea și primul care a transformat a fost Nikolic într-un 2-1 cu Oțelul – el a egalat prin acel penalti; al patrulea a fost ratat de către Florin Costea într-o deplasare de la Vaslui, 0-0, iar ultimul a fost transformat de Rusescu într-un meci de acasă cu FC Brașov, 1-0. Ironic e că împotriva Stelei s-au transformat toate penaltiurile acordate (4).

Continuând pe acest segment, pe baza fazelor fixe s-au marcat un sfert din goluri, 6 – 2 din penalti, 3 din corner, niciunul în urma unei lovituri libere, unul din out.

Cele mai multe pase decisive le-a dat: Pablo Brandan – 3 pase, etc. Argentinianul a venit în România la Unirea Urziceni, unde i s-a acordat multă libertate de joc, fiind unul dintre cei mai buni străini ai perioadei sale (ales în 2009 stranierul Anului de GSP). El reușește să creeze moment importante și esențiale în joc: acestea au constat în faze fixe, lansări în adâncime de la 30 m distanţă, sau devieri rapide pentru colegi. Inspiraţia sa a fost dovedită la finalul partidelor, fiecare meci încheiându-se cu 3 puncte câştigate (2 la număr); în fiecare s-au marcat minimum 2 goluri, lucru care demonstrează încă o dată rapiditatea şi alternanţa scorului în funcţie de jocul rapid şi de posesie. El pendulează între centru şi flancul stâng, şi în funcţie de contextul jocului, poate juca şi fundaș stânga. Revenind la cele 3 pase, ele sunt dispuse astfel privind intervalul orar: 1 pasă în prima repriză, 2 în repriza a doua; două servicii au venit în urma unor faze fixe – cornere (chiar în acelașimeci), iar doar una ca parte a unei faze fixe (cornerul). Jucătorii cărora le-a dat de cele mai multe ori ultima pasă sunt chiar doi fundași centrali de meserie, veniți din alte țări – Geraldo Alves și Novak Martinovic. De două ori a reuşit să dea 2 pase decisive într-un meci; în acel caz, Steaua a câștigat pe teren propriu, fără să primească gol. În plus, la începutul campionatului, avea responsabilitatea de a executa toate fazele fixe, inclusiv lovituri de pedeapsă, dar a fost schimbat cu Rusescu, după ce a ratat un penalti chiar în acel meci cu FCM Tg. Mureș. Deşi nu i-am menţionat mai sus, Mihai Costea și Alexandru Bourceanu au contribuit fiecare la rândul lor, cu două pase decisive care  au influența soarta partidelor în care au jucat.

Steaua a evoluat astfel în cele două reprize (fără a pune la socoteală meciul pierdut la masa verde cu Petrolul):  În prima repriză, de cele mai multe ori s-a terminat cu înfrângeri (7 ori), continuând cu un palmares de 5 victorii şi 5 egaluri. De asemenea, în acest interval au marcat 8 goluri şi au primit tot 8. A doua repriză, ca parte fracţională a meciului, a adus 6 victorii, 2 înfrângeri şi 9 egaluri pentru Steaua, lucru care evidenţiază consistenţa în a ţine de rezultat şi a controla jocul, plus posibilitatea de a reveni după un dezavantaj luat în prima repriză (au marcat 13 şi au primit 6). Referitor la goluri marcate, cele mai multe le-a înscris în ultimul sfert de oră al primei reprize (5g) şi cele mai puţine între min. 30 şi 45 (1g). Referitor la goluri primite, cele mai multe le-a încasat în primul sfert de oră (4g); în prelungiri de oră nu a primit niciun gol până acum.

În privinţa arbitrajului, arbitrul cu cele mai multe meciuri în care Steaua a fost protagonistă este Cristian Balaj cu 4 meciuri. Cu Balaj la centru, steliștii nu au pierdut nicio partidă și au marcat 5 goluri, media de cartonașe a arădeanului fiind de peste 6 CG pe meci (13 cartonașe galbene). În schimb, Kovacs a eliminat de cele mai multe ori jucători de la Steaua – 3 (2 chiar într-un meci, cu Pandurii, 1-2).

La meciurile Stelei s-a înregistrat o medie de 11.432 spectatori (cea mai mare din Liga 1): pe teren propriu –  14.234 (cea mai mare), iar în deplasare – 7.429. Cea mai mare audienţă s-a înregistrat la meciul de pe teren propriu (disputant pe Național Arena – 0-0 cu Rapid (etapa 11), (acasă: 41.432 (cu Rapid), deplasare: 15.500 (cu Dinamo),). Cea mai mică audienţă s-a înregistrat la un meci de pe teren propriu (disputat la Ploiești), cu FCM Tg. Mureș, 2-0,  (etapa 5): (acasă: 2.500 (cu FCM Tg.Mureș), deplasare: 3.000 (cu Sportul)  ). Menționăm că nr. de spectatori de la Petrolul-Steaua nu a fost contabilizat, deoarece rezultatul meciului a fost stabilit în afara terenului de sport și orice statistică aferentă acestui meci nu se mai poate lua în calcul.

Propunerile pentru echipa toamnei Ligii 1 – 2011-2012 sunt: Raul Rusescu (Steaua București)

* Mulțumiri lui Liviu Manolache, statistician colaborator.