A venit la Iasi de doua zile, a plecat in cantonamentul din Poiana Brasov, dar a intrat deja in inima microbistilor ieseni. Noul antrenor al Politehnicii Iasi, Petre Grigoras, vorbeste despre fotbal, despre viata, despre familie, despre mancare si despre marea lui pasiune, pescuitul. Un interviu spumos realizat la finalul antrenamentului de ieri seara de la Brasov, cu omul de care se leaga sperantele de renastere ale fotbalului iesean.
Reporter: Petre Grigoraş, toata lumea se intreaba de ce ai ales Poli Iasi, in dauna unor echipe mult mai puternice si cu pretentii europene?
Petre Grigoraş: "Iaşul a fost prima opţiune, prima ofertă venită şi am ţinut cont de asta. Nu vreau să jignesc pe absolut nimeni, dar sincer nu ştiu dacă Iaşul are un lot mai bun decît Oţelul, echipa de la care am plecat. Totuşi, nu e un pas înapoi pentru mine, ci e o nouă provocare. Misiunea mea e foarte dificilă, dar dacă vom aduce cîţiva jucători, nu foarte scumpi, am încredere că putem face treaba bună la Iaşi. Am încredere că împreună cu domnul preşedinte Sorin Boca şi cu domnul primar Gheorghe Nichita, vom face cîteva transferuri şi vom întări echipa"
R: Soţia ta a fost de acord să vii la o echipă aflată la o distanţă atît de mare de casă?
P.G: "Da, pentru că este de acord cu mine întotdeauna. Este meseria mea şi ea mă susţine întotdeauna şi ştie că eu nu am greşit decît foarte rar în alegerile mele. Sunt încrezător că de această dată nu am greşit alegerea făcută"
R: Puţină lume ştie că ai un fiu care iţi calcă pe urme. El ce părere are de venirea ta la Iaşi?
P.G: "Da, am un fiu care pe 5 iulie împlineşte 20 de ani. Şi el este alături de mine, cu atît mai mult cu cît este fotbalist. Alexandru a fost selecţionat în Academia de fotbal a lui Gheorghe Hagi şi acum este chiar în cantonament la Brasov. El joacă mijlocaş dreapta şi este student în anul 2 la Relaţii Internaţionale. Niciodată nu i-am impus eu ceva în viaţă şi nu l-am îndrumat nici spre fotbal"
R: Este un avantaj sau un dezavantaj că poartă numele Grigoraş?
P.G: "Din păcate, pentru el este mai degrabă un dezavantaj. A avut foarte mult de pierdut din cauză că-l cheamă Grigoraş, dar el nu a abandonat niciodată. A trecut peste toate obstacolele şi a mers pe drumul lui. Îl apreciez sincer pentru această atitudine"
R: Să revenim la fotbal. Care este echipa ta preferată?
P.G: "FC Barcelona"
R: Visezi să ajungi vreodată antrenor pe Nou Camp?
P.G: "NU. Nu visez pentru că eu nu sunt un visător. Sunt un om realist si o spun transant: nu voi antrena niciodată FC Barcelona. Atît timp cît nu ai rezultate foarte bune, cît nu cîştigi un campionat, ce rost are să vorbeşti despre astfel de idealuri?"
R: Ai un model de antrenor în fotbalul internaţional?
P.G: "Nu pot spune că eu copiez vreun antrenor sau că-mi place foarte mult unul singur. Îmi plac antrenorii care iubesc spectacolul, care fac spectacol. Pentru că fotbalul este totuşi un spectacol. Un spectacol pentru oamenii care vin la stadion. Nu este doar o afacere, aşa cum, din păcate, se întamplă în ultima vreme. Oricum, credinţa mea sinceră este că fotbalul trebuie jucat pentru spectatori"
R: Ce sistem de joc preferi?
P.G: "E clar, unul cu 4 fundaşi. În ultima vreme, la Galaţi am jucat 4-3-3, dar îmi place şi clasicul 4-4-2. Trebuie să te adaptezi şi în funcţie de jucătorii pe care îi ai"
R: Care e cea mai frumoasa amintire din cariera de jucator?
P.G: "Sunt mai multe, in functie de fiecare etapa a vietii mele. De la promovarea in Divizia B cu Aripile Bacau, pana la jocurile in Cupa Campionilor cu Steaua si Levski Sofia. Am multe amintiri frumoase"
R: Cel mai mare regret?
P.G: "Nu am timp de regrete. Nici nu vreau sa ma gandesc. Ce a fost a fost. Eu traiesc in prezent si ma gandesc la viitor"
R: Sa lasam putin fotbalul si sa vorbim despre viata ta. Cum iti petreci timpul liber?
P.G.: "Imi place sa pescuiesc. Este marea mea pasiune si merg la peste ori de cate ori am timp. In rest, nu am multe alte hobby-uri. Sunt un familist convins si prefer sa stau in sanul familiei, alaturi de sotia mea si de fiul meu. Imi doresc multa liniste si multa verdeata. Nu o sa ma vedeti decat rar, teribil de rar, prin cluburi sau discoteci. Prefer liniste caminului meu"
R: Ce alte sporturi iti plac?
P.G: "Imi place tenisul de camp la nebunie. Sunt un suporter fanatic al lui Roger Federer. Urmaresc, in limita posibilului, toate meciurile lui si chiar daca nu am vazut semifinala cu Haas, pentru ca eram la antrenament, sunt sigur ca el va castiga Wimbledonul. Este cel mai bun!"
R: Ce mancaruri preferi?
P.G: "Nu sunt un gurmand, dar imi plac mult sarmalutele facute de sotia mea. Imi place sa le mananc fierbinti, foarte fierbinti. In rest, imi plac salatele si mancarurile usoare. Culmea, nu prea mananc peste, desi sunt un pescar inrait"
R: Esti genul de antrenor prieten cu jucatorii sau dictator in vestiar?
P.G: "Nu seman deloc cu Hitler, deci nu sunt dictator. Sunt de partea jucatorilor si trebuie sa-i convingem, de bunavoie, ca trebuie sa dea totul pe teren pentru echipa lor, pentru suporteri. Nu sunt adeptul amenzilor, al telefoanelor confiscate sau al cantonamentelor prelungite. Am fost intotdeauna de partea lor si nu ma intereseaza ca am avut de pierdut din acest motiv"
R: In final, ce le transmiti suporterilor ieseni?
P.G: "Aceasta este o intrebare grea. Stiu ca toti asteapta de la mine ceva senzational. Din pacate, nu le pot promite asa ceva. Ce pot sa-i asigur eu este ca voi face tot posibilul sa jucam frumos si sa obtinem rezultate bune. Cateodata nu este insa de ajuns. Eu voi da totul pentru aceasta echipa si le voi cere si jucatorilor mei acelasi lucru. Daca jucatorii isi vor da si sufletul pe teren, atunci oamenii vor pleca multumiti de la stadion. Pe suporterii ieseni ii rog sa vina in numar cat mai mare la stadion si sa ne sustina, pentru ca nicaieri in lume nu poate exista fotbal fara spectatori. Cu totii impreuna, putem obtine rezultate bune la Iasi. Iar daca acest lucru nu se va intampla si oamenii ma vor contesta, atunci va fi cu siguranta din vina mea. In mintea mea nu exista acum decat Poli Iasi"