Liga Campionilor programează miercuri a 53-a finală a cele mai importante competiţii europene inter-cluburi, lansată în sezonul 1955-1956, care va opune la Moscova formaţiile engleze Manchester United şi Chelsea Londra.
Finala de miercuri este a 3-a care opune echipe din aceeaşi ţară, după cele din 2000 (Real Madrid - Valencia 3-0) şi 2003 (AC Milan - Juventus Torino 3-0 după lovituri de departajare, 0-0 la finalul timpului regulamentar).
Anglia are asigurat al 11-lea trofeu în această competiţie, egalând Italia şi Spania. Anglia va înregistra de asemenea al 29-lea succes în cupele europene, egalând recordul deţinut de Spania.
Este al patrulea sezon consecutiv în care Anglia are o reprezentantă în finala Ligii Campionilor, după succesul lui Liverpool în 2005, finalele jucate de Arsenal (2006) şi din nou Liverpool (2007).
Sir Alex Ferguson poate deveni al 16-lea antrenor care câştigă mai mult de un trofeu, după succesul lui Manchester United din 1999. Scoţianul deţine deja un record de longevivitate în cupele europene, în privinţa succeselor, câştigând Cupa Cupelor în 1983 cu Aberdeen. La 66 de ani, Ferguson poate deveni al doilea antrenor în etate ce câştigă trofeul. Cel mai bătrân este belgianul Raymond Goethals, care avea 71 de ani când Marseille a obţinut trofeul în 1993.
Avram Grant (Chelsea) poate deveni primul israelian, antrenor sau jucător, care cucereşte Liga Campionilor.
Şase jucători din cele 2 echipe sunt aproape de al 2-lea succes cu o altă echipă. La Manchester United, portarul olandez Edwin van der Sar a cucerit Liga Campionilor cu Ajax în 1995, iar Owen Hargreaves cu Bayern Munchen în 2001.
La Chelsea, Ricardo Carvalho şi Psaulo Ferreira au câştigat Liga Campionilor cu FC Porto în 2004, Andrei Şevcenko cu AC Milan în 2003 şi Claude Makelele cu Real Madrid în 2002.
Ryan Giggs poate bate recordul lui Bobby Charlton de jocuri disputate sub tricoul lui Manchester United (758), dacă va juca în finală.
Dacă Chelsea va triumfa, ca devenie prima echipă din Londra care va cuceri Liga Campionilor.
Moscova va găzdui pentru prima oară o finală de Liga Campionilor, la 9 ani după ce a organizat finala Ccupei UEFA (Parma - Olympique Marseille 3-0).
Vechiul stadion Wembley din Londra a găzduit cele mai multe finale (1963, 1968, 1971, 1978 şi 1992), iar Parisul tot 5, dar pe stadioane diferite.