CM 2010: Doua goluri litigioase relanseaza dezbaterea pe tema arbitrajului video

Un gol refuzat pe nedrept englezului Franck Lampard şi un altul marcat din ofsaid de Argentina, duminică, în optimile de finală ale Cupei Mondiale, relansează inevitabil dezbaterea pe tema arbitrajului video, faţă de care şi-au manifestat opoziţia atât FIFA cât şi International Board.

Arbitrul uruguayan Jorge Larrionda n-a acordat golului înscris de Lampard în faţa Germaniei, deşi reluările televizate au demonstrat cu claritate că mingea depăşise linia porţii, în minutul 38 al meciului câştigat cu 4-1 de nemţi.

Câteva ore mai târziu, arbitrul italian Massimo Rosetti a acordat un gol marcat dintr-un ofsaid evident de argentinianul Tevez, în faţa Mexicului (3-1). Redifuzarea acţiunii pe ecranul uriaş al stadionului a provocat furia mexicanilor, însă arbitrul, în conformitate cu regulament în vigoare, nu a ţinut cont de imagini pentru a reveni asupra deciziei.

Aceste erori constituie elemente suplimentare în dezbaterea privind introducerea arbitrajului video, la mai bine de opt luni după faimoasa mână a lui Thierry Henry, aflată la originea golului calificării Franţei la CM 2010, pe 18 noiembrie 2009, în cursul meciului de baraj cu Irlanda (1-1 după prelungiri).

Vor reuşi, însă, aceste greşeli să convingă FIFA şi IFAB (International Football Association Board, organism care supervizează regulile jocului) să revină asupra deciziei de a se opune oricărei asistenţe video în luarea deciziei arbitrilor? Rămâne de văzut, însă speranţele sunt mai degrabă mici deocamdată.

Pe 6 martie, planeta fotbal a crezut, în sfârşit, că vede o evoluţie, după ce IFAB a acceptat, pentru prima oară, să includă asistenţa tehnologică a arbitrului pe ordinea de zi a Adunării sale Generale. Sentinţa a fost însă fără apel: după ce au fost prezentate, la sediul FIFA din Zurich, două tehnologii de asistenţă video a arbitrului, pe linia porţii, IFAB a decis să nu le integreze în regulamentul său şi în Legile jocului.

Într-un interviu acordat AFP în decembrie 2009, Michel Platini, preşedintele UEFA, nu a ezitat să spună că arbitrajul, în forma sa actuală, este "mort". Însă fostul coordonator de joc al naţionalei Franţei s-a arătat în continuare ostil introducerii arbitrajului video, insistând mai degrabă pe sistemul cu cinci arbitri, calul său de bătaie, testat în ediţia trecută din Europa League.

Pe 18 mai, International Board a autorizat, astfel, extinderea arbitrajului în cinci, UEFA decizând să-l introducă în viitoarea ediţie a Ligii Campionilor, precum şi la EURO 2012 (inclusiv în preliminarii), în timp ce tehnologia video este încă în aşteptare.

Secretarul general al FIFA, Jerome Valcke, a repetat de altfel, sâmbătă, că Federaţia Internaţională are în vederea introducerea arbitrajului în cinci, însă nu şi a tehnologiei video.

În comparaţie cu fotbalul, rugbyul face o figură de avangardist. Din 2001, mai întâi în Turneul celor 6 Naţiuni, iar apoi în mod progresiv în celelalte competiţii, arbitrul are posibilitatea să solicite ajutorul video la faze de joc bine precizate, cum ar fi eseurile.

Tenisul ţine, la rândul său, pasul cu epoca modernă, introducând în 2006 celebrul "Hawk-eye" (Ochi de şoim), un sistem de asistenţă video care permite să se stabilească dacă mingea a căzut sau nu în terenul de joc.