Idol al adolescentelor din Uruguay, cu figura sa distinsă şi fizicul de manechin, căpitanul echipei de fotbal a Uruguayului, Diego Lugano, este, mai ales, liderul unei defensive intratabile, care reprezintă forţa de bază a echipei Celeste la acest Mondial 2010, unde a ajuns, pentru prima oară după 40 de ani, în sferturile de finală.
La un aparat de înregistrare a aplauzelor, fundaşul central de 29 de ani se află, mai mereu, în frunte. La meciul inaugural, cu Franţa, ţipetele suporterilor extaziaţi acopereau copios zumzetul obsedant al vuvuzela, în faţa ecranelor din Montevideo. Acest cap de familie, cu 3 copii, educat, cu alura de ginerele ideal pentru orice soacră, este, de asemenea, şi una dintre figurile preferate ale publicitarilor, alături de golgheterul Diego Forlan şi de veteranul Sebastian Abreu.
Dar fizicul marelui blond (1,88 m, 84 kg) nu explică totul. Fundaş dur în lupta corp la corp, el s-a impus ca moştenitor al lui Pablo Montero în selecţionată (47 de meciuri), iar antrenorul Oscar Tabarez l-a numit căpitan imediat după ce a preluat selecţionata, în martie 2006. El, de altfel, nu este singurul care apreciază calităţile acestui jucător, un pic cam lent, dar foarte dezinvolt în jocul de cap.
"Lugano este un fundaş excelent", a declarat, de asemenea, selecţionerul brazilian Dunga, înaintea Copa America 2007, câştigată doar la lovituri de departajare de brazilieni. Şi nu poate fi o întâmplare că, în absenţa lui - din cauza unei suspendări - Uruguayul a cedat în faţa Braziliei cu 0-4, cea mai grea înfrângere, la Montevideo. Apoi, şi-a cerut scuze pentru absenţa datorată indisciplinei, marcând golul victoriei în barajul tur cu Costa Rica, din noiembrie (1-0).
Un pic discret la primul meci al Mondialului contra Franţei, el a condus apoi apărarea cu o mână de fier contra Africii de Sud şi Mexicului. Rezultat: 3 meciuri fără niciun gol încasat, premieră absolută în era Tabarez. Record pe care vrea să-l îmbunătăţească în sferturi, cu Ghana, vineri.