Mulţi au visat la Anglia, Argentina, Brazilia, dar fotbalul jucat pe continentul cel mai puţin afectat de industrializarea sa ne-a adus în careu de aşi echipele ce nu au uitat rolul sportului rege.
Urmează semifinalele, acolo unde Olanda mai eficientă ca altădată şi mai puţin frumoasă aşa cum ne învăţase va da piept cu Forlan, jucător ce nu va atinge niciodată contractele marilor vedete, dar cariera sa il va înscrie la final în rândul marilor fotbalişti.
Al doilea duel, este defapt rejucarea finalei Euro 2008.. Cifrele înregistrate până-n prezent dau un uşor avantaj ibericilor, doar că adversarele întâlnite au avut obiective diferite. Astfel, Spania a fost nevoită să pasese mult mai mult deoarece Elveţia ori Paraguay i-au oferit şansa să facă asta. Tot spaniolii sunt superiori la nivelul şuturilor, dar şi aici trebuie amintit faptul că în mai multe rânduri adversarii s-au retras pentru a-şi apăra rezultatul.
5 atuu-ri ale Germaniei:
1) Germania a marcat cele mai multe goluri, deşi sunt doar pe poziţia a 4-a în clasamentul privind numărul acţiunilor de atac;
2) Germania este formaţia cu cea mai bună viteză de joc dintre toate cele 4 semifinaliste. Ţinând seama de faptul că Spania a lăsat de mai multe ori impresia unei echipe obosite, acest capitol, coroborat cu tinereţea nemţilor pot aduce avantaj elevilor lui Joachim Low;
3) Doi jucători sunt exponenţiali. Primul Podolski este decarul de la Mondiale ce a făcut cele mai multe recuperări în propria jumătate. Realizarea sa este cu atât mai importantă dacă privim cât de folositoare sunt pasele plecate din piciorul său spre compartimentul ofensiv. Un al 2-lea nume, P Lahm este nimeni altul decât jucătorul ce la Euro a contabilizat cele mai multe pase. Căpitanul germanilor a făcut în meciurile jucate un mondial aproape perfect, acest fapt putând fi observat şi în cifrele realizate de nemţi în acţiunile pe partea dreaptă, acolo unde sunt liderii clasamentului;
4) Dacă privim realizarile celor doua observăm un echilibru in compartimentul defensiv, dar şi aici un punct poate aduce un plus nemţilor: atacurile adversarilor se poartă la mare distanţă de poarta lui Manuel NEUER. Astfel, deşi Anglia şi Argentina au inregistrat o posesie superioară, ambele au avut un număr foarte mic de ocazii;
5) Istoria, ultimul capitol este net favorabil Germaniei. Astfel, în duelurile directe la Mondiale nemţii au invins de două ori cu 2-1 (66,82) şi au remizat în 94. Dacă plusăm putem observa că de fiecare dată cănd i-au învins pe iberici, s-au calificat în finală, dar au pierdut în faţa unor reprezentante ale Europei (Anglia 66, Italia 82). Să fie oare Olanda capătul de drum?
Şi un alt aspect foarte interesant: tot timpul Germania nu a pierdut următorul meci jucat la un turneu final cu o echipă ce a învins-o intr-o finală de CM ori CE. Dovada: în 66 au pierdut cu englezii, dar i-au reîntâlnit în 70 şi i-a eliminat în sferturi. În 76 au cedat trofeul european Cehoslovaciei, dar s-au răzbunat tot cu prima ocazie în care s-au aflat faţă-n faţă, la Euro 80 când i-a învins cu 1-0. În 86 au pierdut finala mondialului cu Argentina, dar au cucerit în 90 trofeul chiar într-o dispută în ultimul act cu formaţia lui Maradona. Italia a învins Germania în 82, dar de atunci s-au întâlnit de două ori la turneele finale, fără ca “macaronarii” să mai obţină victoria. Ar mai fi Danemarca (92) şi Brazilia (2002), dar cele două încă nu au dat ochii cu nemţii. Iar acum să nu uităm: Spania a câştigat CE2008 chiar într-o finală cu Germania…
În ultimul rând, distanţa dintre primele două campionate mondiale câştigate de Germania este de 20 ani (54-74). Dacă s-ar respecta, atunci în 2010 se împlinesc exact 20 ani de la ultimul titlu obţinut în 1990.
Liviu Ştefan (Blogdefotbal.com)