Rusia, care a fost desemnată joi gazda Cupei Mondiale din 2018, va adopta în 2012 calendarul competiţional toamnă-primăvară, după care se derulează majoritatea campionatelor de fotbal din ţările europene.
Acest lucru a fost decis recent de către Federaţia rusă de fotbal (UFR), care a stabilit ca următoarea ediţie a campionatului naţional să fie un turneu de tranziţie, care se va prelungi pe durata unui an şi jumătate, din martie 2011 şi până la jumătatea anului 2012.
Până în prezent, campionatul rus s-a desfăşurat din martie până în noiembrie, evitându-se astfel disputarea partidelor pe timpul iernii, când temperaturile scad foarte mult, iar terenurile sunt acoperite cu un strat de zăpadă.
Principalele cluburi ruse de fotbal se arătaseră dispuse de mai mulţi ani să facă acest pas, considerând că vechiul calendar le afecta randamentul în competiţiile europene.
În schimb, sindicatul fotbaliştilor şi antrenorilor s-a pronunţat împotriva adoptării calendarului european, începând din sezonul viitor, considerând decizia "precipitată".
Actualul preşedinte al Federaţiei ruse de fotbal, Serghei Fursenko, anunţase că intenţionează să adopte sistemul european la toate categoriile fotbalului naţional, după ce a fost instalat în funcţie, la începutul acestui an.
În acest scop, Rusia şi-a propus să construiască între 10 şi 20 de stadioane cu gazon artificial, pe care să se poată disputa partide şi în timpul iernii, dar şi în vederea organizării CM din 2018.
Fursenko consideră că schimbarea calendarului competiţional este o condiţie indispensabilă pentru ca Rusia să devină o putere fotbalistică, în stare să aspire la câştigarea unei Cupe Mondiale.
Intenţiile anterioare de adoptare a calendarului toamnă-primăvară datează din timpul Uniunii Sovietice (1936 şi 1976) şi au eşuat din cauza condiţiilor meteorologice dure şi a lipsei infrastructurii.
Unul dintre principalii susţinători ai acestei schimbări a fost Valeri Lobanovski, ex-selecţioner al URSS din anii '80 şi '90, şi fost antrenor al echipei Dinamo Kiev şi al reprezentativei Ucrainei, după ce această ţară şi-a declarat independenţa, însă autorităţile sovietice au ignorat solicitarea sa.