În urmă cu 26 de ani, pe 7 mai 1986, Steaua Bucureşti cucerea Cupa Campionilor Europeni la fotbal, pe stadionul "Ramon Sanchez Pizjuan" din Sevilla, după ce învingea în finală pe FC Barcelona, cu scorul de 2-0, în urma loviturile de departajare.
Aceasta reprezintă cea mai mare performanţă din istoria fotbalului românesc la nivel de club, pe care echipa din Ghencea a fost aproape să o repete în 1989, când a jucat din nou finala competiţiei (0-4 cu AC Milan).
În drumul său până în finala de la Sevilla, Steaua a eliminat pe Vejle BK (Danemarca), Honved Budapesta (Ungaria), Kuusysi Lahti (Finlanda) şi Anderlecht Bruxelles (Belgia).
Steaua dobândea în 1986 consacrarea ca o echipă de valoare a continentului, în mare parte şi graţie evoluţiei extraordinare a portarului Helmuth Duckadam, care a apărat patru lovituri de departajare consecutive şi a intrat astfel în Cartea Recordurilor.
Lăcătuş şi Balint au transformat loviturile care au adus Stelei trofeul în faţa a circa 70.000 de spectatori, în marea lor majoritate suporteri ai Barcelonei.
Loviturile de departajare: au fost executate în ordine de Majearu, Alexanko, Boloni, Pedrazza, Lăcătuş (gol), Alonso, Balint (gol), Marcos.
Au evoluat echipele:
Steaua: Helmuth Duckadam - Ştefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, Ilie Bărbulescu - Lucian Bălan (Anghel Iordănescu, 73), Gavril Balint, Ladislau Boloni, Mihail Majearu - Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă (Marin Radu, 112). Antrenori: Emeric Ienei şi Anghel Iordănescu.
FC Barcelona: Francisco Gonzalez Urruticoechea - Gerrardo, Migueli, Alexanko, Julio Alberto - Victor, Bernd Schuster (Moratalla, 84), Marcos Alonso, Pedraza - Steve Archibald (Pichi Alonso, 111), Carrasco. Antrenor: Terry Venables.
Arbitru: Michel Vautrot (Franţa).