Bayern Munchen va juca, sâmbătă, pe stadionul Allianz Arena a noua
finala Champions League / Cupa Campionilor din istoria sa. Pentru moment, există un echilibru perfect între cele câştigate şi cele pierdute: Bayern a câştigat patru finale şi de patru ori a fost învinsă.
Făcând o incursiune în istorie, observăm că aproape toate finalele jucate de Bayern Munchen au fost cu o singură excepţie echilibrate şi de multe ori s-au încheiat cu victorii la limită ale nemţilor sau ale advresarilor lor.
Iată pe scurt istoria celor opt finale jucate de Bayern:
1974
Bayern Munchen - Atletico Madrid 1-1 după prelungiri (120’ Schwarzenbeck / 114’ Aragonés)
(Rejucare) Bayern Munchen - Atletico Madrid 4-0 (28’ şi 82’ Hoeness, 56’ şi 69’ G. Muller)
Finala s-a jucat la Bruxelles, iar Bayern avea o generaţie de excepţie, din care făceau parte, printre alţii, "Kaiserul" Franz Beckenbauer sau Gerd Muller. Partida cu spaniolii s-a încheiat la egalitate şi, cum în acea perioadă nu exista regula loviturilor de departajare, meciul s-a rejucat după două zile. A doua partidă a fost la discreţia lui Bayern, care s-a impus fără drept de apel cu 4-0. Aceasta a fost prima Cupă a Campionilor câştigată de o echipă germană. Două luni mai târziu, mulţi dintre jucătorii lui Bayern aveau să devină campioni mondiali cu naţionala Germaniei după o finală cu Olanda.
1975
Bayern Munchen - Leeds 2-0 (71’ Roth, 83’ G. Muller)
Cu o formaţie aproape neschimbată faţă de precedentul sezon, Bayern Munchen câştigă pentru a doua oară competiţia, de data aceasta la Paris. Leeds a jucat spectaculos în finală dar ineficient. Mai mult, englezii au fost defavorizaţi şi de arbitraj. Francezul Kitabdijan a închis ochii la un fault clar comis în careu de Beckenbauer asupra lui Clarke, apoi a anulat un gol perfect valabil al lui Leeds. Mijlocaşul Roth şi supergolgheterul nemţilor, Muller, au marcat golurile unei victorii despre care mulţi au spus că a fost nemeritată.
1976
Bayern Munchen - Saint Etienne 1-0 (57’ Roth)
După "tripla" reuşită de Ajaxul lui Criuff în 1971,1972 şi 1973, Bayern Munchen reuşeşte şi ea să câştige de trei ori la rând cel mai important trofeu european. La Glasgow, adversara bavarezilor a fost echipa franceză Saint-Etienne, care a ajuns în ultimul act cu lotul decimat. A fost un meci în care portarul nemţilor, Maier, a fost cel mai bun fotbalist de pe teren. De la nemţi a mai strălucit şi internaţionalul de tineret Karl-Heinz Rumenigge, care avea să aibă o carieră de excepţie.
1982
Aston Villa - Bayern Munchen 1-0 (67’ White)
După trei victorii la rând, Bayern s-a înclinat în finala din 1982, în faţa unei echipe aflată în premieră în această fază. Aston Villa s-a bazat în ultimul act pe o defensivă solidă şi pe arma contraatacului. Echipa din Birmingham a dus astfel mai departe cu încă un an supremaţia engleză din Cupa Campionilor, realizată de Liverpool şi Nottingham Forest între 1977 şi 1981. Bayern era considerată mare favorită înaintea acestei finale care s-a jucat la Rotterdam. Portarul englezilor, Spink, ce l-a înlocuit în ultimul moment pe titularul postului Rimmer, accidentat, a fost declarat omul meciului. Unicul gol a fost înscris de White, pe contraatac, din postura de singur cu portarul.
1987
FC Porto 2-1 Bayern Munchen (78’ Madjer, 80’ Juary / 25’ Kogl)
La Viena, Bayern s-a prezentat de data aceasta fără vedeta Rumenigge, transferat la Inter Milano, dar cu un nou jucător devenit celebru, Lothar Matthaus, denumit "farul" de la centrul terenului. Acesta nu a "luminat" jocul bavarezilor decât în prima parte, când Bayern a şi condus cu 1-0. În repriza secundă, lusitanii au dominat jocul şi au marcat spre final în două minute de două ori. Algerianul Madjer a înscris atunci pentru Porto un gol devenit celebru, execuţia sa purtând o perioadă bună de timp denumirea "călcâiul lui Allah".
1999
Manchester United - Bayern Munchen 2-1 (90’ Sheringham, 91’ Solskjaer / 6’ Basler)
La Barcelona, s-a jucat atunci una dintre cele mai nebune finale din istoria competiţiei. Bayernul antrenat atunci de Hitzfeld a condus aproape tot meciul şi a fost foarte aproape de 2-0 de mai multe ori, dar portarul Schmeichel s-a opus de fiecare dată. Spre finalul meciului, defensiva bavareză a "adormit" iar Sheringham şi Solskjaer au marcat golurile unei victorii istorice. Ambii marcatori ai lui Manchester intraseră pe teren în repriza secundă, în minutele 61 şi 81, Alex Ferguson dovedindu-se deosebit de inspirat la efectarea acestor schimbări. A fost ultima şansă pentru Matthaus să câştige trofeul Ligii Campionilor, singurul care-o lipsea din palmares.
2001
Bayern Munchen - Valencia 5-4 după 11 m (1-1, 1-1) (50’ pen. Effenberg / 3’pen. Mendieta)
Pe arena San Siro din Milano s-a jucat o finală a penaltyurilor, toate golurile, inclusiv cele din timpul regulamentar, fiind înscrise de la punctul cu var. Valencia, antrenată de Hector Cuper, a pierdut în faţa nemţilor a doua finală consecutivă după cea cu Real Madrid. Bayern, antrenată tot de Hitzfeld, pe lângă faptul că a câştigat trofeul, a reuşit să se răzbune în sferturi şi pe Manchester United, pe care a învins-o atât acasă cât şi în deplasare. Nu a fost o finală foarte spectaculoasă. La loviturile de departajare, fiecare echipă a tras de şapte ori, nemţii greşind ţinta de două ori iar spaniolii ratând de trei ori. Ultima lovitură l-a scos în evidenţă pe portarul Oliver Kahn care a respins şutul lui Pellegrino. Bayern a dus atunci trofeul la Munchen după 25 de ani de aşteptare.
2010
Inter - Bayern Munchen 2-0 (35’ şi 70')
Pe teren au fost prezente numeroşi jucători valoroşi de o parte şi de cealaltă, dintre toţi lipsind Frank Ribery de la Bayern Munchen. Absenţa acestuia a cântărit mult în economia partidei, germanii atacând exclusiv prin intermediul lui Arjen Robben, cel mai bun om al lor în finală. Deşi bavarezii au fost mai mult la cârma jocului, Inter s-a impus în urma unei evoluţii caracteristice unei formaţii antrenate de Jose Mourinho. Bombardierul argentinian Diego Milito a marcat ambele goluri ale întâlnirii, a cel de-al doilea driblându-l frumos pe Van Buyten înainte să-l învingă pe Butt. Inter nu mai câştigase Liga Campionilor de 45 de ani. Acum, în 2012, Bayern o va întâlni pe Chelsea şi se va putea baza de data aceasta pe Ribery.
RomanianSoccer