"Umbra condorului Rojas planează încă asupra Chile", scrie agenția France Presse, într-un comentariu în care abordează încărcătura, mai ales de ordin emoțional, sub care se va desfășura sâmbătă, la Belo Horizonte, meciul dintre Brazilia și Chile, din
optimile de finală ale Cupei Mondiale la fotbal.
Portarul chilian Roberto Rojas, supranumit Condorul, și-a încheiat brutal cariera acum un sfert de secol, pe stadionul Maracana din Rio de Janeiro, după ce, la un meci Brazilia-Chile, disputat pe 3 septembrie 1989, a fost rănit grav. În acea partidă, Chile, care trebuia să câștige pentru a putea participa la Mondialul din Italia, era condusă cu 1-0, când portarul s-a prăbușit pe gazon, lovit de un foc bengal aruncat din tribună. Roberto Rojas, căpitanul echipei, cu fața în sânge, a fost scos de pe teren pe brațe de coechipieri, care nu au mai revenit la joc.
Chilienii ar fi putut spera să se dispute un nou meci, pe teren neutru, sau Brazilia să fie sancționată cu pierderea punctelor puse în joc. Dar versiunea agresiunii, care nu a fost filmată, își pierde rapid din forță, fotografiile arătând doar că un foc bengal a căzut destul de departe de portar. Adevărul despre acest veritabil "Maracanazo" chilian (după denumirea folosită pentru a descrie dezastrul Selecao, după înfrângerea din finala mondială din 1950, în fața Uruguayului, a plutit câteva luni într-o ceață totală, până când portarul chilian s-a confesat cotidianului chilian La Tercera, care i-a publicat mărturisirile pe 25 mai 1990, sub titlul "Eu sunt vinovat".
Roberto Rojas explică, în această declarație, că a premeditat totul, ascunzând în mănuși o lamă de bisturiu, pentru a putea simula o rănire în cazul în care meciul lua o turnură defavorabilă pentru Chile. Și a mai precizat că vice-căpitanul chilian, Fernando Astengo, era parte din complot.
După o lungă anchetă, FIFA a adoptat o serie de sancțiuni: Chile a fost eliminată din calificările pentru Mondialul 1994, președintele federației, Sergio Stoppel, antrenorul Orlando Aravena și Astengo au fost suspendați 5 ani, iar Roberto Rojas a fost radiat pe viață.
La 32 de ani, Roberto Rojas, considerat ca unul dintre cei mai bun portari sud-americani, își vede, astfel, cariera de jucător terminată.
În 2000, FIFA a acceptat, în cele din urmă, să ridice această sancțiune, fostul "condor" reapărând în fotbal, ca antrenor cu portarii la clubul din Sao Paulo, unde evolua în momentul acelui episod.
Acest scandal este o pată de neșters pentru fotbalul chilian, care a trebuit să aștepte 1998 și Cupa Mondială din Franța pentru a se remarca din nou în străinătate. Condusă de Ivan Zamorano, selecționata chiliană a reușit să se califice pentru optimile de finală unde a fost învinsă detașat de Brazilia (4-1).
La un sfert de secol de la acest imens scandal, Roberto Rojas trăiește tot în Brazilia, unde a urmărit de aproape parcursul selecționatei chiliene la acest Mondial-2014. Starea sa de sănătate foarte precară nu-i permite, totuși, să asiste la toate meciurile selecționatei chiliene, fostul portar suferind o grefă de ficat, din cauza unei hepatite C.