Petre: Atmosfera la jocurile lui Terek e unica, dar nu se compara cu Dinamo-Steaua

Internaţionalul lui Terek Groznîi, Florentin Petre, spune că se simte bine în Rusia, acolo unde echipa este foarte iubită, iar atmosfera de la meciuri e "unică", însă nu şi-a ascuns intenţia de a reveni într-o bună zi la Dinamo, dar nu ca jucător, ci ca tehnician.

Florentin Petre s-a născut pe 15 ianuarie 1976 în Bucureşti într-o familie marcată de iubirea pentru Rapid. Tatăl său era un mare fan al giuleştenilor şi îl ducea pe Florentin pe stadionul de lângă podul Grant unde îi povestea despre istoria clubului, îl învăţa să îl iubească pe Dan Coe, dar şi pe fotbaliştii care jucau atunci în Grant: Nae Manea sau Rică Răducanu. Mai mult, împreună cu mai mulţi prieteni, mergea şi pe stadionul viitoarei rivale din Ghencea şi a fost martorul performanţei din 1986 a steliştilor, când aceştia au cucerit Cupa Campionilor Europeni.

Destinul avea însă pregătit un alt club pentru el. În 1988, mama sa a aflat că formaţia Victoria organizează o selecţie pentru copii şi aşa a ajuns în curtea lui Dinamo, acolo unde avea să se nască şi cea mai mare pasiune a lui: clubul din Ştefan cel Mare şi culorile alb-roşu. În scurt timp, a trecut de la fotbalul în curtea şcolii la fotbalul pe terenurile "câinilor", unde a jucat 6 ani, din 1988 până în 1994.

De atât a avut nevoie Petre să facă saltul la echipa mare, iar la vârsta de 18 ani şi 9 luni debuta în Liga I, într-un meci câştigat de Dinamo cu 2-0 în faţa Universităţii Cluj şi în care a reuşit să şi marcheze primul său gol. Din cauza vârstei fragede, în acel sezon a jucat doar 7 partide pentru alb-roşii, iar în anul următor a fost împrumutat la UTA, formaţie pentru care a bifat 9 jocuri şi a înscris 3 goluri.

În 1995 a revenit la gruparea din Ştefan cel Mare şi a început să evolueze constant, cu foarte multă dăruire, fapt ce l-a făcut în foarte scurt timp unul dintre cei mai iubiţi fotbalişti ai "câinilor". "Piticul", aşa cum i se spune, a strâns de atunci nu mai puţin de 11 sezoane consecutive în tricoul alb-roşu pentru care a evoluat în 252 de partide şi a înscris 42 de goluri, câştigând trei campionate. Sezonul 2000/2001 a fost unul de cumpănă pentru Florentin pentru că s-a îmbolnăvit de hepatita C, dar a şi avut un accident la pescuit şi a fost nevoit să stea departe de gazon mai mult de un an. Cum un necaz nu vine niciodată singur, l-a pierdut şi pe unul dintre cei mai buni prieteni, "unicul căpitan" al lui Dinamo, Cătălin Hâldan, care a decedat pe teren. Când a revenit însă pe teren, a făcut-o cu şi mai mare ambiţie.

Petre are în palmares cinci Cupe ale României câştigate cu Dinamo în anii 2000, 2001, 2003, 2004 şi 2005, precum şi o Supercupă a României, în 2005. În cupele europene, fotbalistul a strâns 28 de jocuri şi 4 goluri alături de colegii de la Dinamo.

Pe fondul evoluţiilor constant bune de la echipa de club, în mod firesc a venit şi prima convocare la echipa naţională, lucru care s-a întâmplat în anul 1998. Florentin Petre a debutat în tricoul reprezentativei, la data de 19 august, într-un meci cu Norvegia, încheiat la egalitate, scor 0-0. De atunci şi până în prezent, au urmat alte 51 de meciuri sub tricolor în care a şi reuşit să puncteze de 6 ori. Tot pentru prestaţiile de la naţională, mai exact pentru calificarea la EURO 2008, fotbalistul a fost decorat de preşedintele României, Traian Băsescu, cu "Medalia Meritul Sportiv".

În anul 2006, Florentin Petre se afla la final de contract cu Dinamo şi a primit o ofertă de la campioana Bulgariei, ŢSKA Sofia, pe care a decis să o accepte. Simţea că şi-a făcut datoria pentru culorile clubului din Ştefan cel Mare şi, după cum îi place să spună, "doar el şi discobolul de la intrarea în stadion au stat mai mult pe la Dinamo". A semnat un contract pe trei ani, valabil de la 1 iulie 2006 şi urma să primească un salariu stagional de 200.000 de euro. La echipa de la sud de Dunăre a stat doar două sezoane, în care a jucat 50 de meciuri şi a marcat 21 de goluri, el reuşind să câştige titlul de campion în sezonul 2007-2008.

La începutul sezonului 2008-2009, ŢSKA Sofia a fost implicată într-un scandal din cauza problemelor financiare, iar Federaţia Bulgară de Fotbal a decis, la acel moment, ca gruparea să fie retrogradată, ulterior revenindu-se asupra deciziei. În orice caz, clubul şi-a pierdut locul în Liga Campionilor în favoarea rivalilor de la Levski Sofia, moment în care Florentin Petre a decis că e bine să plece: "Am fost sunat de impresarul meu, de domnul Becali, şi m-a întrebat dacă vreau să merg la Terek Groznîi pentru că am o ofertă de acolo. Bineînţeles că eu nu aş fi plecat de ŢSKA Sofia dacă nu ar fi fost problemele care au fost, dar asta este. Am avut mai multe oferte atunci, dar m-am gândit să o aleg pe aceasta, să merg în Rusia pentru că aici este un campionat puternic".

Mijlocaşul român susţine că limba rusă este foarte grea, dar face tot posibilul să fie cât mai bine înţeles, acomodarea mergând mult mai uşor şi pentru că a avut alături de el încă doi români, Andrei Mărgăritescu şi Daniel Pancu: "Cu limba rusă e destul de greu. Nu pot spune că e un avantaj că am jucat în Bulgaria, pentru că nu se compară bulgara cu rusa. Ar fi un avantaj faptul că antrenorul nostru, Viaceslav Groznîi, vorbeşte bulgara şi aşa ne mai înţelegem. Mi-a venit uşor să mă acomodez aici pentru că am avut doi români lângă mine, pe Mărgăritescu şi pe Pancu. În afara de asta mai este la echipă şi un bulgar cu care eu am jucat la ŢSKA aproape un an şi jumătate".

Imediat cu a ajuns în Rusia, Petre, dar şi ceilalţi doi români au fost cazaţi la un hotel luxos, unde li se oferă toate condiţiile: "Modul în care locuim noi, cei trei români, este super. Stăm într-un hotel de 4 stele, super dotat. La fiecare deplasare avem la dispoziţia un charter, care ne duce peste tot. Ni se oferă condiţii bune, pentru că se vrea performanţă de la noi. Se doreşte foarte mult ca la anul să mergem în Cupa UEFA".

Fotbalistul de doar 1,66 metri spune că deşi zona în care joacă fotbal, Groznîi, este mai cunoscută pentru conflictele militare în care a fost implicată, acum lucrurile stau cu totul altfel. De asemenea, patronul grupării, Ramzan Kadîrov, care este şi preşedintele din Groznîi, este mai cunoscut pentru trecutul său militar, dar Petre susţine că atunci când vine vorba de fotbal, conducătorul este total diferit: "Despre Groznîi se ştie mai mult de război, dar ce a fost înainte a fost dat uitării. Acum este totul nou şi lumea merge înainte. Ştiu că se aud multe şi despre patronul nostru, dar de fapt el este un băiat extraordinar. Vine mereu la meciuri, are un loc special de unde ne urmăreşte. Vine mereu şi vorbeşte cu noi, e ca un prieten apropiat, nu avem nicio problemă cu el. La fiecare meci el alege cel mai bun jucător şi îi dă o maşină sau o sumă de bani, iar la meciul cu Lokomotiv, când am dat două goluri, am luat eu maşina, dar o împart frăţeşte cu Andrei şi Daniel".

Florentin apreciază felul în care fanii îşi încurajează echipa, dar susţine că atmosfera nu se poate compara cu cea din Liga I, mai ales de la un derby Dinamo-Steaua: "Echipa e destul de iubită, iar la meciurile de acasă vin mereu suporteri şi ne susţin frumos. Avem baza de pregătire la 300 de kilometri de Groznîi şi mergem la stadion doar la meciuri, nu prea are cum să ne oprească lumea pe stradă. Atmosfera pe stadion e unică, vin suporterii, cântă mereu şi sunt alături de noi, dar sincer să fiu nu se compară cu atmosfera din România. De fapt, nimic nu se compară cu un derby Dinamo-Steaua".

Mijlocaşul nu a întâlnit niciun român în timpul pe care l-a petrecut în Groznîi, iar comunicarea cu ceilalţi conaţionali din campionatul Rusiei se face foarte anevoios, numai prin intermediul telefonului: "Aici în zonă nu mai sunt alţi români, suntem doar noi trei, care jucăm la Terek. Cel mai aproape e Florin Şoavă, dar şi el e la o distanţă de două ore cu avionul. Cu românii care mai joacă în campionatul Rusiei, Cociş, Pompiliu Stoica, ne întâlnim la meciurile directe sau ne mai auzim la telefon".

Conducătorii formaţiei s-au declarat mulţumiţi de parcursul din campionat din acest an, dar în sezonul următor se vrea mult mai mult de la jucători: "Campionatul Rusiei este foarte greu, se joacă frumos şi sunt mulţi fotbalişti buni, care au şi salarii foarte mari. Sezonul acesta am terminat pe locul 10 şi pot spune că ne-am atins obiectivul, pentru că trebuia să rămânem în prima divizie. Din câte am înţeles eu, în sezonul viitor se vrea mai mult şi vom încerca să tragem şi noi la un loc de Cupa UEFA".

Mijlocaşul a remarcat anumite diferenţe între mentalitatea din România şi cea din Rusia, mai ales la nivelul conducătorilor şi spune că tehnicienii sunt foarte apreciaţi: "În fotbalul din Rusia, antrenorii sunt foarte respectaţi. Ştiu că prin România unii se bagă peste ei, dar aici nu se face aşa ceva. Antrenorul face tot şi doar el răspunde pentru rezultate. Sau dacă un timp nu sunt rezultate, acţionarii nu-l dau afară când se strâng la o cafea, mai aşteaptă puţin".

Deşi îi are alături pe Andrei Mărgăritescu şi Daniel Pancu, Petre afirmă că nu există prea multe locuri unde te poţi distra în Groznîi, iar cei trei preferă să stea mai mult în hotel: "Noi nu prea avem timp de nimic pe aici. Ştiu că în ţară se face mare tam-tam dacă un jucător este văzut în club sau mai ştiu eu unde, dar aici nu ştiu cum reacţionează presa pentru că noi nu mergem nicăieri".

Clubul Terek Groznîi a fost înfiinţat în 1946, cu numele de Dinamo, doi ani mai târziu şi-a schimbat numele în Neftyanik, iar în 1958 a trecut definitiv la numele pe care îl poartă şi azi. În 1990, gruparea a fost exclusă din prima ligă rusă din cauza războiului din Cecenia, iar din acel an şi până în 2007 formaţia şi-a disputat toate meciurile de acasă într-o regiune apropiată, Stavropol Krai, mai exact în oraşul Pyatigorsk. Înaintea începerii sezonul 2008-2009, clubul a primit acceptul Federaţiei Ruse de Fotbal să joace meciurile de pe teren propriu în Groznîi.

Formaţia celor trei români a câştigat Cupa Rusiei în 2004 şi a terminat pe primul loc în liga a II-a rusă în acelaşi an, dar din cauza războiului din zonă nu a fost primită în prima divizie. Au mers totuşi în Cupa UEFA, acolo unde au trecut de polonezii de la Lech Poznan, dar au fost eliminaţi în primul tur al competiţiei de elveţienii de la FC Basel.

Au revenit în cele din urmă în prima ligă rusă în anul 2007, atunci când au terminat pe locul secund în Liga a II-a, iar în primul an de la revenire au reuşit să termine campionatul pe locul 10, cu 35 de puncte, după disputarea tuturor celor 30 de etape ale campionatului.

În încheiere, Florentin Petre a vorbit şi despre viitor şi exclude varianta revenirii în România ca jucător, dar spune că visul său este ca într-o zi să pregătească formaţia sa de suflet, Dinamo: "Ca jucător nu mă mai întorc în România, dar mi-aş dori foarte mult să revin ca antrenor. De fapt, un vis foarte mare al meu este ca într-o zi că fiu antrenor la Dinamo. Ca jucător am realizat performanţe foarte frumoase şi mi-aş dori să fac aceleaşi lucruri şi din postura de tehnician".

Până să revină în iarba stadionului din Ştefan cel Mare, acolo unde a cunoscut cele mai mari performanţe din carieră, Petre trebuie să îşi ducă la bun sfârşit contractul cu Terek Groznîi. Îşi doreşte cât mai mult de la experienţa din Rusia şi joacă cu gândul de a antrena pe Dinamo, acolo unde poate va ajunge să îl pregătească şi pe fiul său Patrick, care joacă la grupele de juniori ale grupării din Ştefan cel Mare.