Din bucata lui de pâine, Reghe a hrănit un câine...

    ... ba chiar mai mulți a alimentat antrenorul școlit la nemți, că - slavă Domnului- are de unde, și pe plan material, și pe cel spiritual, chiar el fiind antrenor cum altul nu-i, cel puțin în foarte autorizata opinie a consoartei din dotare. Pe ritmul și zicerile melodiei care i-au asigurat notorietate plus bunăstare soacrei sale, predecesorul și urmașul lui Costelinho de Espanyol a răspândit bucurie de la Giurgiu până în Ștefan cel Mare, în acest sezon cu numărul cutare.

    Ce, numai Șumudică să trăiască în exaltare deloc mică?! Rednic n-a muncit, n-a făcut din... nimic bici care să mai și pocnească? Iar suporterii ce-și zic câini (de o anume culoare), ce să mai vorbim - chiar binemeritau bucata de pâine din generozitatea neamțului, la ce coregrafie, ce cânt continuu, ce atmosferă au putut ei oferi la meciul pentru finala Cupei României! Aceștia au câștigat acum, deja, un trofeu, arătându-se clar galeria number one de la noi.

    Treaba e că steliștii începuseră mai bine decât dinamoviștii, unu' Enache marcând dintr-o pasă de jucător de clasă (Stanciu). Dar dacă tot era scris ca Reghecampf să mai lase și altora de-o franzelă, mâna destinului a fost un cot aplicat cu strășnicie în plină și inocentă figură de adversar - și nu de oricine, ci de ditamai fotbaliatorul, socotit mai ieri exemplu de dăruire, aseară  fiind însă doar simbol de stupizenie prin felul în care a dăruit momente de pierdere a cunoștiinței lui Gnohere, lui Balaj prilejul de face roșu din galben, iar tuturor câinilor roșii prilej de sărbătoare cum nu au mai avut de multișor. Doar el, Bourceanu, e om de bază al antrenorului care l-a avansat la grad de căpitan, nu?

    Și uite-așa, nu altminterea (prin pus eșecul în cârca arbitrului), campioana încă en-titre mai trage un șut în ulciorul care i-a mers la apă anul trecut și știți cum se spune că-i e obiceiul acestui obiect...


    P.S. Cititorul are deplina libertate de a citi acest text și în altă cheie.