Hagi contra Hagi

A rămas ca la-nceput, ca înainte de penultima etapă, prin victoriile tuturor celor 3. Deci, campionatul se decide în zi de 13, destinată a fi - în acest mai al florilor ucise de vijelii - una cu ghinion pentru cel puțin două combatante. Corect, "FCSB și Dinamo pândesc greșeala Viitorului", cum scrie pe gsp.ro, însă numai dacă ne referim la viitorul podium, în ecuația titlului intrând pentru Hanca&comp și o a doua pândă, a datului cu stângu-n dreptu’ de către Alibec & comp.

 

Aseară, cea mai bogată competitoare din fotbalul autohton a smuls o victorie chinuită, Astra neluând, cum promitea prea originalulu-i antrenor, poziția călătorului fără scaun în microbuz. Nu că performera ediției s-ar fi arătat mai brează în meciul cu oltenii, dar de la (repetăm, insistăm) cea mai bogată trupă așteptam mai mult, puteam pretinde o tresărire de orgoliu în joc, prin care să se dovedească a fi chiar așa cum afirmă - și cea mai valoroasă, nu să rămână, iarăși să rămână!, la mâna altora. În loc de asta, patronul ei s-a pornit să tune și să fulgere despre corupție, la adresa vizaviului din Craiova - tocmai el, omul cu valiza și cu goana în ziua mare după jucătorii unei formații trecute-n amintire! În treacăt fie zis, despre galopul de sănătate al dinamoviștilor prin Cluj, înlesnit și el de niscaiva ciudățenii prin tabăra CFR-ului, se discută, în schimb, mai puțin...

 

Pe scurt și la obiect, cum-necum soarta titlului se decide înt-un singur meci, unul cât examenul de maturitate ca antrenor de primă ligă al fostului căpitan al naționalei, după a doua intrare a sa în istorie,  prin crearea academiei-model din fotbalul nostru. E un meci în care doar de ispirația lui Hagi, de felul în care va izbuti să-și mobilizeze trupa depinde producerea marii lovituri, pe care nimeni, aproape nimeni, nu putea să o conceapă la startul ediției. Știe asta cine-l cunoaște și-i recunoaște măcar iubirea nebună pentru sportul care l-a făcut om mare și cu stare, cine are puterea să se incline în fața unei asemenea arderi pentru fotbal, despre care se scrie și în cartea lui G. Raețchi, publicată de editura Eikon (a filozofului-istoric pasionat de sport Valentin Ajder): "Mulțumit mai degrabă cu admiratul de la distanță impus microbistului de rând prin calitatea unică a "decarului" înnăscut Hagi, i-am simțit, totuși, clocotul la fel de singular în puține, dar suficiente rânduri pentru căpătarea convingerii că - vorba căpitanului de Barcelona made in România, Gh. Popescu - "după 3-4 ore de stat de vorbă despre fotbal cu Gică ieși cu capul mare, ai nevoie de Diazepam să-ți revii". Da, mare dreptate are tizul și cumnatul de fel din Calafatul uitat, pentru academicianul științei de îmblânzire deplină a balonului rotund totul începe și se termină, parcă, cu fotbalul. Să-l fi văzut, spre pildă, la o aniversare a lui Dadi Graur (la 30 de ani sau la... dublul lor, greu de stabilit, aproape la fel de bine se ținea la ambele vârste președintele Asociației Presei Sportive): ce să o scoată la dans pe Marilena, pur și simplu a încălcat consemnul tacit al unor asemenea momente, de a nu se vorbi (doar) despre meserie, dezlănțuindu-se pur și simplu în expunerea filozofiei sale de profesionist pursânge!".

 

Da, Hagi contra Hagi, aceasta-i în fond partida care decide campioana!