Campiona iubirii, a unui crez

N-are decât să meargă toată memeimea la TAS, deși la orgoliul nebun al patronului ei, cel se autodeclara războinic al luminii și alte asemenea năzbâtii, ar fi de presupus să nu stea cu mâna întinsă la mila oficialilor de la Lausanne, mai ales după ce a pupat-o pe a nașului care este taman neamul lui de machidon al cărui succes îl contestă acum. Pentru orice eventualitate, poate lua cu ea și vreo valiză - sigur că mai arătoasă decât obiectul folosit pe plaiuri autohtone , fiind chestie de ștaif superior, nu? -, dar nu-i exclus ca și fără așa ceva să aibă câștig de cauză, atâta vreme cât regulamentele fotbalului nostru par făcute cu membre purtătoare de jambiere și nu de minți șlefuite prin studiul dreptului.  

 

E dreptul fecesebeiștilor să speculeze chichițele din cărți, dacă nici al doilea om din LPF, care se dă mare avocat specializat chiar în drept sportiv, n-a avut măcar vreme  - un ceas, acolo - să se aplece asupra ROAF, spre a observa, eventual, neconcordanța cu prevederile noului sistem, de off și out, și a emana o frază lămuritoare (îi cădea rangul de se consulta cu adevărați specialiști și-n sport, și-n legi, precum Mihalache acela, interzisul în Casa Fotbalului de succesorul Nașului, numai fiindcă a lucrat cu acesta?). Să fie sănătoși în caz că vor învinge din mila trebonalului, după ce n-au fost în stare să defileze pe teren cu trupa socotită net peste tot restul, împănată "din mers" inclusiv de achiziții ale vedetelor contracandidatelor. Însă, pentru ceea ce s-a petrecut în iarbă, pentru saltul incredibil din numai 8(opt ani) - de la fondarea Academiei până la atingerea vârfului ierarhiei naționale - Viitorul este și va rămâne O CAMPIOANĂ!

 

Pe-un stadion nou din mica așezare, de vreo 13.000 de suflete, pe care turcii o numeau Kanara a pornit această aventură unică nu numai în Dobrogea căreia talentele fotbalistice nu i-au lipsit, fără ca echipa sa fanion, Farul, să urce vreodată pe podiumul principalei competiții. Acolo, la Ovidiu, a ales Hagi să-și pună în joc întreaga agoniseală, de pe toate planurile. Averea, renumele de fotbalist nepereche, care însă pornise cu stângul în meseria de antrenor, sărindu-i treptele devenirii firești. S-a încumetat să o ia de la capăt - fost antrenor de echipă națională ajuns în liga a cincea, deși avea asigurat un trai îndestulător dacă se... liniștea și se mulțumea cu ceea ce izbutise ca jucător, adulat ca un Rege în fotbal. Gică, el și numai el, n-a vrut să renunțe, a crezut, doar el, că mai are ceva de spus și făcut. A muncit ca apucatul, s-a bătut nebunește pentru ideea ce-l măcina, pentru Academia care astăzi, după 8 ani, trebuie să ne mângâie, măcar atât!, mândria de microbiști români: izvorul fotbalului nostru nu a secat, Viitorul chiar își merită și confirmă numele, nefiind robul impresarilor de fotbaliști străini a căror "valoare" a contribuit substanțial la tragerea în jos a nivelului campionatului.

 

Ca patron, manager, antrenor, Gheorghe Hagi a creat în același stil în care născocea faze și procedee de jucător unic. A lansat și modelat, a dat la export, a făcut campioni la seniori din puști, a transformat în vedetele momentului și-un Cicăldău, vreun Cioablă sau Ciobanu. Dacă am avut, cândva, o campioană a unei mari iubiri, Universitatea Craiova a fost una a pasiunii pentru fotbal a oltenilor. Acum, Viitorul este și va rămâne campioana marii iubitori pentru fotbal a lui Hagi.  Și n-are decât să meargă cine-o merge la TAS...