Puțini sunt portarii anilor 60 de care ne mai amintim. După Ion Voinescu, până la Rică Răducanu au fost Datcu, Mihai Ionescu, Carol Haidu, Vasile Sfetcu, Narcis Coman și mulți alții. Unii au fost chemați la națională (Datcu, Ionescu, Haidu, Coman), dar nu au strâns multe ”șepci”. La britanici prezențele în echipa națională se numesc caps, după șepcile pe care le primeau probabil prin anii 1900.
În 1943 s-a născut în Ilfov un tânăr care a vrut să fie portar. Din Ilfov te gândești ori la Dinamo, ori la CCA, ori la Rapid. El a ales Dinamo, dar cum nu și-a găsit locul, s-a dus la Pitești. Aici a prins 128 meciuri în rima divizie. A fost chemat la Dinamo, unde a stat 2 ani în care a prins 15 meciuri. Cam puțin, dar după cum se vede cifrele nu sunt spectaculoase pentru Spiridon Niculescu.
A jucat, însă, într-o finală de cupă câștigată de Dinamo, cea din 1968. A mai câștigat un titlu de campion național cu FC Argeș, dar mai mult tehnic, adică a jucat într-un singur meci din cele 30 ale argeșenilor. La final de carieră a plecat la FC Brăila, dar aici a bifat numai două locuri 2. Mai mult se pare că nici nu au vrut brăilenii (sau nu au putut). Numai conjuncturile i-au adus pe brăileni în divizia A (1937, 1940, 1990).
După cariera de jucător, Niculescu a ajuns antrenor, dar nici aici nu sunt date memorabile. A fost secund, dar și principal, la Celuloza Călărași, Flacăra Moreni, Gloria CFR / Dunărea Galați.